Despre suflet, duh si starea omului in moarte

[florin.oltean75]

Zborul catre Dumnezeu are doua aripi:

una este dragostea de Dumnezeu iar cealalta frica de suferinte fara sfarsit.

Sunt doua aripi puternice care inalta repede sufletul la "vedere."

Copilul alearga spre mama din foc - si din frica de ardere si din iubire pentru cea care i-a dat viata.

Filosofia "sufletului trupesc" submineaza virtutea in doua feluri:

- o lipseste de frica mantuitoare care aspira sa scape de suferinta "intunericului".
Astfel, sufletul pierde mult din agilitate si paza mintii.

- leneveste sufletul si lasa poarta inimii deschisa pacatelor, pentru ca daca doar "inconstienta lina" este plata monstruozitatilor, este o afacere buna pentru cel ce greseste.

De aceea, este o filosofie inferioara care produce slabe rezultate duhovnicesti.

Iar cei ce sunt exersati in paza mintii o considera periculoasa, pentru ca lipseste sufletul de o putere psihologica esentiala.

Cei ce nu cred in iad se amagesc singuri si nu vor fi niciodata exigenti cu pacatele.

De aceea, nici nu experimenteaza curatenia bucuriilor duhovnicesti.