Am următoarea dificultate de înțelegere referitoare la tâlcuirea unui psalm. Este vorba de Psalmul 136 (137) "La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns". Mai exact, este vorba de versetul 7: Adu-ți aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua dărâmării Ierusalimului, când ziceau: "Stricați-l, stricați-l până la temeliile lui!" . Textul de tâlcuire, care este de fapt o compilație (un "sinopsis") după interpretările Sfinților Părinți, explică faptul că "fii lui Edom" sunt "fii lui Esau", adică cei robiți carnalului, cei care lovesc Cetatea lui Dumnezeu care este Biserica.
Ei bine, nelămurirea mea este: de unde și până unde această echivalare "Edom este Esau" ? Pe ce se bazează în a citi "Edom" și a înțelege "Esau" ? Este o verigă lipsă aici, care îmi e necunoscută și, din cauza ei, nu pot înțelege șiragul tâlcuirii.
|