Citat:
În prealabil postat de AGabriela
de fapt de un abuz in repetate randuri din frageda copilarie (probabil inainte de varsta de 7 ani deoarece amintirile sunt doar imagini). Pe omul care a facut asta cred ca l-am iertat, ce este drept nu stiu cum voi reactiona cand il voi intalni. De rusine nu mi-e rusine (in sensul ca am puterea sa recunosc ca s-a intamplat asta); nici de ceea ce am facut pentru ca am avut o perioada de cativa ani in care am trait in pacat cu cineva iar acea relatie s-a inceput cu un "viol" acceptat. Aici a fost vina mea. De ce am facut asta: poate datorita mandriei. Am facut-o, din pacate. M-am pocait, am incercat sa-mi indrept viata si am reluat calea ortodoxiei. Dar toate astea au dus la o impietrire acuta a sufletului. Ma scufund pe zi ce trece. Asta nu ar fi nimic daca nu i-as rani si pe cei din jur. Am gasit pe cineva care sa ma inteleaga ca nu mai vreau sa pacatuiesc inainte de casnicie si totusi ma implic (sufleteste vorbint) in relatie pana la un moment dat dupa care mi se impietreste sufletul. Cad in extreme, ori dau vina foarte tare pe mine ca uite cum sunt, ori dau vina pe el ca uite ce faci/nu faci. Tratez cum se poate: duhovnic, psiholog, rugaciunea desi nu am starea necesara, etc. dar parca nimic nu are efect. Daca sunt singura nu-i bine, daca sunt cu cineva iar nu-i bine. Stiu ca nu sunt de manastire nu pentru ca as fi pacatuit, ci pentru ca stiu ca imi doresc o familie, copii. Dar ce fac? cum imi depietrific sufletul? Il rog pe Dumnezeu si pe Maica Sa de un an de zile. Credinta mi-e slaba, nadejdea mi-e slaba, dragostea ori nu exista ori nu o lasa sufletul sa iasa la iveala. Multumesc frumos pentru pareri.
|
Este groaznic ce ti s'a intamplat! Dar nu prea stiu ce sa spun... Parerea mea personala, cu care sper sa nu te jignesc in vreun fel, e ca poate cumva, inconstient, respingi barbatii din viata ta din teama de a avea incredere si de a te darui complet, asa cum e nevoie intr'o relatie ce ar duce la casatorie si intemeierea unei familii. Dar nu vreau sa judec gresit lucrurile si cred ca mai bine se pricepe psihologul tau la pus un diagnostic.
O recuperare completa depinde de multe lucruri. De cat timp mergi la psiholog? Ti'a recomandat un tratament, ceva in afara sedintelor de terapie? Nu esti depresiva? Nu ti'a sugerat tratament medicamentos in acest sens?
Nu stiu ce sa spun. Abuzurile sexuale repetate asupra unei fetite de aproximativ 7 ani lasa urme adanci, chiar daca sunt mai greu de vazut cu ochiul liber. Acel "viol acceptat" de care vorbeai [care e de fapt, un nonsens, dar cred ca stiu la ce te refereai] denota un comportament sexual deviant si e o dovada a acelor urme de care spuneam mai devreme.