Dragul meu Cristian, nu vreau sa-ti raspund de dragul polemicii. Vreau numai sa intelegem cu totii ca acest "uneori" il indeparteaza pe Dumnezeu de fiecare data din inima noastra, cand indraznim mai mult decat ni se cuvine. E foarte trist ca noi habar nu avem ce si cat ni se cuvine. Cui dovedim acest semn de lasitate si ce asteptam de la unii (partizanii gandurilor noastre), sau ce asteptam de la ceilalti? In lupta cu vrajmasul, oricum pierdem, daca nu ne smerim. Am in minte zeci de invataturi ale mai multor sfinti parinti, iar asta imi da putere sa ma straduiesc sa ajung macar la degetul cel mic al taierii voii lor. Atat cat timp diavolului inca i se permite sa ma incerce, inseamna ca eu mai am cale lunga pana sa fac voia lui Dumnezeu. Atat timp cat eu inca nu realizez ca fac voia vrajmasului, inseamna ca sunt deja in bratele lui si pe cale opusa manturii. Cui ii va fi mila de mine la judecata mea? Vrajmasii vor avea atatea de aratat? Iar ei nu stiu de mila. Unde imi manifest eu, mila? Fata de cei dragi mie? Dar asa fac si pacatosii; cu ce ma deosebesc de ei?
Obisnuim sa amintim de invataturi sfinte, dar de ce ne sunt atat de straine? De ce lasam veninul sa ne circule prin vorbe si prin vene? "Iata, lege noua va dau voua: Iubiti-va unii pe altii, asa cum eu v-am iubit!... Sau: "Doamne, nu le socoti lor acestea si iarta-i ca nu stiu ce fac!" ... "Saule, Saule, pentru ce ma prigonesti?" Ce ne trebuie noua ca sa ne descatusam iubirea lasata de Dumnezeu in fiecare fiinta umana? Cu ce ma ajuta pe mine sa devin dusmanul cuiva? Il ajuta in mantuirea lui, pozitia mea fatisa de "Gigi-duru", ca mie oricum imi dauneaza? Eu pot scormoni in invataturile Sfintei Scripturi si a sfintilor parinti exact pe masura intelegerii mele. Daca eu am inteles din intreaga Sfanta Scriptura, doar cum se pune mana pe bici, mare iscusinta a avut vrajmasul in ratacirea mea. Nu sunt vrednic eu, pacatosul sa ma aflu in alta parte, decat la cealalta extremitate a biciului. Eu sunt neghina, buruiana nebuna, rod otravitor, iar mana pe care o ridic asupra aproapelui meu, ma va osandi si ma va afunda in adanc. Nu vrajmasul, ci eu, prin propria mea alegere si vointa, imi impovarez sufletul.
Dar... am vorbit prea mult si cu siguranta, nu pe masura asteptarilor tale. Iarta-ma, Cristian. Dar e atat de pacat sa ai un suflet atat de mare si ostenitor si sa pierzi Harul bunului Dumnezeu...

@dobrin7m Iata o alta frumoasa lectie de intelepciune. Si mai spunem ca Dumnezeu nu revarsa har...
Nu vreau sa ne dam dreptate de dragul simpatiilor reciproce. Am constatat ca asta face mult rau celor de alta parere. Dar de dragul lui Dumnezeu, merita sa apreciem si sa dam slava Lui.

Am o lista mereu in crestere. Nimic nu-i mai bine-primit la Dumnezeu decat rugaciunile facute unii pentru altii...
La randul meu, si eu am mare nevoie de rugaciunile celorlalti...