Citat:
În prealabil postat de glykys
Voi va rugati impreuna in familie - sot, sotie, copii - sau fiecare separat isi face rugaciunea, independent de celalalt? Cum vedeti acest aspect?
(...)
La voi cum este?
|
Rugăciunea de seară, ca și rugăciunile de la masă, le facem împreună: adulți și copii. Pentru rugăciunea de seară, folosim cel mai des "Tatăl nostru", "Bucură-te, Marie !", "Împărate Ceresc", "Înger, îngerașul meu" și Doxologia mică. Ceva mai rar folosim "Cuvine-se cu adevărat", "Regina Cerului" sau "Crezul". La rugăciunile în formă fixă (cu care începem) adăugăm rugăciune în formulare liberă când există o intenție specială pentru a doua zi, spre exemplu înainte de participare la o olimpiadă, sau când cineva este bolnav. Sâmbăta, după examinarea conștiinței (adesea asistată de părinți) spunem "Actul de Căință". În zile obișnuite, ne rugăm în picioare, la icoană. Determinăm direcția răsăritului dacă suntem în deplasare, într-o încăpere fără icoane. Ca poziție a corpului, stăm în zile obișnuite în picioare. Sâmbăta sau înainte de zile de poruncă non-duminicale, spunem "Actul de Căință" în genunchi. Tot în genunchi de rugăm în Postul Paștelui, în orice seară.
Pentru masă, folosim, când suntem doar noi, în familie, un fragment dintr-un psalm "Mânca-vor săracii...". Dacă avem invitați, spunem "Tatăl nostru", rugăciune pe care o știe oricine. Dacă avem invitate persoane care nu cunosc limba noastră, spunem "Pater noster".
Rugăciunule penitențiale, adică acelea pe care le facem pentru ca Dumnezeu să ne ierte de rămășița păcatelor după ce ne-am spovedit, le facem în genunchi și în singurătate, fiecare în camera lui.
Copiii mari merg la biserică cu mine, ei sunt la vârsta la care acest lucru este obligatoriu. Copilul mic (de trei ani) merge cu noi cam o Duminică din două. Pentru el, participarea la Sf Liturghie nu este, deocamdată, materie de poruncă.
Copiii m-au însoțit numai în unele pelerinaje, spre exemplu la Blaj cu ocazia hirotoniei arhipăstorului nostru, sau la Roma, cu ocazia primei Liturghii Tridentine oficiate acolo după 40 de ani. La alte pelerinaje, mai ales unde știu că e mai greu, prefer să merg singur sau asociat numai fraților mei de credință. La rândul lor, copiii mari merg fără mine, cu cei de vârsta lor, în acțiuni catolice cercetășești.