Voi va rugati impreuna in familie?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de glykys

Voi va rugati impreuna in familie - sot, sotie, copii - sau fiecare separat isi face rugaciunea, independent de celalalt? Cum vedeti acest aspect?
(...)
La voi cum este?

Rugăciunea de seară, ca şi rugăciunile de la masă, le facem împreună: adulţi şi copii. Pentru rugăciunea de seară, folosim cel mai des "Tatăl nostru", "Bucură-te, Marie !", "Împărate Ceresc", "Înger, îngeraşul meu" şi Doxologia mică. Ceva mai rar folosim "Cuvine-se cu adevărat", "Regina Cerului" sau "Crezul". La rugăciunile în formă fixă (cu care începem) adăugăm rugăciune în formulare liberă când există o intenţie specială pentru a doua zi, spre exemplu înainte de participare la o olimpiadă, sau când cineva este bolnav. Sâmbăta, după examinarea conştiinţei (adesea asistată de părinţi) spunem "Actul de Căinţă". În zile obişnuite, ne rugăm în picioare, la icoană. Determinăm direcţia răsăritului dacă suntem în deplasare, într-o încăpere fără icoane. Ca poziţie a corpului, stăm în zile obişnuite în picioare. Sâmbăta sau înainte de zile de poruncă non-duminicale, spunem "Actul de Căinţă" în genunchi. Tot în genunchi de rugăm în Postul Paştelui, în orice seară.

Pentru masă, folosim, când suntem doar noi, în familie, un fragment dintr-un psalm "Mânca-vor săracii...". Dacă avem invitaţi, spunem "Tatăl nostru", rugăciune pe care o ştie oricine. Dacă avem invitate persoane care nu cunosc limba noastră, spunem "Pater noster".

Rugăciunule penitenţiale, adică acelea pe care le facem pentru ca Dumnezeu să ne ierte de rămăşiţa păcatelor după ce ne-am spovedit, le facem în genunchi şi în singurătate, fiecare în camera lui.

Copiii mari merg la biserică cu mine, ei sunt la vârsta la care acest lucru este obligatoriu. Copilul mic (de trei ani) merge cu noi cam o Duminică din două. Pentru el, participarea la Sf Liturghie nu este, deocamdată, materie de poruncă.

Copiii m-au însoţit numai în unele pelerinaje, spre exemplu la Blaj cu ocazia hirotoniei arhipăstorului nostru, sau la Roma, cu ocazia primei Liturghii Tridentine oficiate acolo după 40 de ani. La alte pelerinaje, mai ales unde ştiu că e mai greu, prefer să merg singur sau asociat numai fraţilor mei de credinţă. La rândul lor, copiii mari merg fără mine, cu cei de vârsta lor, în acţiuni catolice cercetăşeşti.