Citat:
În prealabil postat de Annyta
Incerc eu un raspuns: cred ca distinctia nu ar trebui facuta intre cauza si tu insuti, ca individ, ci intre cauzele lumesti si, sa zicem (nu stiu exact cum sa ma exprim), cautarea lui Dumnezeu. Cineva imi spunea ca prioritatile in viata fiecarui om ar trebui sa fie:
1. Dumnezeu,
2. familia,
3. cariera
si apoi celalalte, dupa inclinatiile fiecaruia.
Eu, de exemplu, am fost foarte implicata in cariera, cu mai multi ani in urma. Incercam sa fiu "perfecta", dar cerintele fiind mari si munca neterminandu-se niciodata, ajunsesem sa nu mai fac fata serviciului, sa fiu obosita, deprimata si sa nu ma mai bucur de viata. Asa am ajuns la psiholog (cea care mi-a spus de prioritatile de mai sus). Parerea mea este ca orice cauza care nu este legata de Dumnezeu, in sensul ca punem prea mult suflet intr-o activitate "lumeasca" (asta este intrebarea lui fallen, nu? - ce facem cand ne identificam cu o cauza), va ajunge la un moment dat la un fel de esec - nu ne va fi suficienta, chiar daca ne-a adus in timp si impliniri.
Prin urmare conteaza masura pe care o punem in toate. Si dreapta socotinta. Ce bine ar fi daca am incerca, prioritar, sa crestem scanteia de dumnezeire care exista in fiecare dintre noi!
In rest, da, e bine sa ne implicam si sa fim seriosi in ceea ce intreprindem (sa muncim ca pentru Dumnezeu) - dar daca "sistemul" te obliga la compromisuri, depinde de la caz la caz - aici eu as vorbi cu duhovnicul...
|
Sunt de acord, insa cu unele precizari:
- Nici chiar duhovnicul nu poate lua o hotarare in locul tau. Buna sau rea, ea iti va apartine; dar aici nu e vorba de asta;
-unele meserii nu sunt doar "o slujba ca oricare alta"; azi curat cartofi, maine spal vase, etc; ci pot fi considerate "misiuni", "vocatii", "chemari"; asta pentru tine in special, nu neaparat si pentru restul lumii, nici pentru toti colegii de breasla; ce faci cand "vocatia" nu mai e de ajuns, nu mai ai de la cine sa invet mai mult, "dusmanii" vazuti si nevazuti te impresoara, si nu e nimeni acolo sa te ajute, colegii nu stiu, nu pot sau nu vor, sau mai rau te indruma pe cai gresite, si pana la urma nu poti castiga un meci de unul singur, mai ales daca meciul e "vandut" adversarului, inclusiv arbitrii sunt cumparati? iti zic eu, te lasi de sportul respectiv, sau joci dupa regulile lor.
(cateodata sunt mai dura si am impresia ca multi oameni au facut din meseriile lor odata "nobile" adevarata prostitutie, si nu vreau aici sa dau exemple, sunt sigura ca stie toata lumea)
- chiar daca tot ce facem noi aici sunt activitati lumesti, s-ar putea sa facem greseala sa le luam pe cele lumesti drept "misiuni sfinte", sau , din contra, sa nesocotim darurile divine pe care le-am primit si sa le consideram drept simple abilitati ale noastre pe care nu trebuie neaparat sa le punem in slujba omenirii.