Citat:
Īn prealabil postat de glykys
Frate Ioan Cezar, te rog eu mult, du-te la sotia ta, imbratiseaz-o si cere-i iertare ca ai facut-o sa plangi, in timp ce stateai la palavre cu acesti farisei, falsi invatatori si crestini de cauciuc de pe acest forum, in timp ce avea nevoie de ajutorul tau fizic si concret! Du-te la Tudor, poate vrea sa ii spui o poveste, poate are nevoie de tatal lui si tu iti pierzi timpul cu noi! Ca tu ai marturisit si inca public, nu le-am scos eu din palarie.
M ierti ca noi, femeile, nu ne ridicam la asteptarile tale filosofice, psihologice, mistice si religioase si dorim ceva mai mult decat cuvinte imprastiate in vazduh.
Sa ne lumineze si sa ne ierte Dumnezeu pe toti! Eu atat am avut de spus despre acest subiect!
|
Revin cu aceeasi rugaminte: spre binele nostru, al tuturor de aici, revezi cuvintele tale imaginindu-ti o clipa ca porti alti ochi, alte porniri decat cele obisnuite. Uite, daca nu iti cer prea mult, priveste-le cu ... ochii mei (intrucat spui ca ma cunosti) sau, daca doresti si crezi ca este potrivit, priveste chiar cu ochii sotiei mele. Sau poate, si mai bine, priveste te rog prin ochii lui Tudor cuvintele pe care mi le-ai adresat. (Sa te imaginezi in locul Mariei inca nu iti cer, ar fi, poate, cu totul nepotrivit.)
Si eu ma retrag din acest (dificil) dialog. Cu adevarat nu voiesc sa ii supar pe cei care citesc acest topic frumos si folositor. Fratilor si surorilor, va cer iertare ca am semanat flori (in inchipuirea mea) si iata, au rasarit spini. Iertati-ma ca nu m-am priceput. Si, cine o putea, rog sa se roage si pentru mine, ca Domnul sa ma miluiasca. Faca-se Voia Lui! AMIN+