Frate Ioan Cezar, te rog eu mult, du-te la sotia ta, imbratiseaz-o si cere-i iertare ca ai facut-o sa plangi, in timp ce stateai la palavre cu acesti farisei, falsi invatatori si crestini de cauciuc de pe acest forum, in timp ce avea nevoie de ajutorul tau fizic si concret! Du-te la Tudor, poate vrea sa ii spui o poveste, poate are nevoie de tatal lui si tu iti pierzi timpul cu noi! Ca tu ai marturisit si inca public, nu le-am scos eu din palarie.
M ierti ca noi, femeile, nu ne ridicam la asteptarile tale filosofice, psihologice, mistice si religioase si dorim ceva mai mult decat cuvinte imprastiate in vazduh.
Sa ne lumineze si sa ne ierte Dumnezeu pe toti! Eu atat am avut de spus despre acest subiect!
Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Uite, Ana-Maria, aici in cuvintele tale poti sa privesti un pic mai mult, daca voiesti.
Te rog cu tot gandul bun, sa cugeti un pic tocmai la vorbele tale.
Cum e, asadar, cu invatatorii?... Mi-ai devenit invatatoare? Si inca, in acest mod?...
Cum e, apoi, cu asazisa "cunoastere a intregii familii"? Mai, mai, mai... Si eu care am lucrat 3 ani cu o familie, in sedinte bisaptamanale, uneori mai des, pe bani multi si riscuri teribile... si nu am cunoscut mai nimic din "miezul" tainei ei... Mai, mai, mai...
Him... chiar asa de simplu sa fie? Oare?...
Ce este invatatorul? Ce este cunoasterea?...
Cum e invatatorul, Doamne? Ce fel de om e?...
Cum cunoastem noi oamenii, Doamne? ...
Cum suntem noi, atunci cand ne raportam unii la altii?
Domnul sa ne ocroteasca, fratilor si surorilor!
Iar pe mine sa ma iertati ca v-am necajit.
|