Recunosc ca si pe mine m-a intrigat exemplul de mai sus si nu sunt sigura ca il inteleg corect. Parintele era foarte bun si iubitor si accepta sa se jertfeasca pentru tine, in ideea ca iti va fi de folos sfatul lui. Nu stiu care era sfatul, ar fi bine insa sa te fi folosit de el, macar din respect pentru acel parinte. Sau din iubire. El te-a tratat ca pe un copil mic, parerea mea (din aceia pe care ii iubesti mai mult si despre care stii ca nu pot intelege anumite lucruri).
Acum, sa le ceri si altora sa se jertfeasca precum parintele de la Antim, asa cum inteleg eu, e destul de mult. Ni se cere sa iubim pe aproapele nostru ca pe noi insine, nu mai mult decat atat. De aici se pot naste probleme mari (eu am patit-o) - daca treci peste tine pentru a indeplini dorintele celui de langa tine. Dar asta nu se numeste probabil iubire (stiu ca s-a dezbatut problema pe un topic, nu vreau sa intru in amanunte). Prin urmare, ce ni se cere prin exemplul respectiv, sau l-am inteles eu corect?

Si ca sa fiu cat de cat corecta, chiar daca "ma voi lungi" (vad ca se poarta mesajele lungi :-)), mai stiu ca in Biblie mai scrie ceva in genul "sa va iubiti unul pe altul asa cum Eu v-am iubit pe voi" - dar cine poate oare acest lucru? Sau acest indemn era adresat doar apostolilor?

Cred ca ar trebui sa folosim cuvintele cu sensurile lor consacrate, adica pe cat posibil corect (aici nu cred ca se potrivesc metaforele, epitetele si alte figuri de stil...).
Altfel riscam sa intelegem gresit niste lucruri.