Casnicia - razboiul duhovnicesc al mirenilor?

În prealabil postat de ioan cezar

Mi-a spus odata un sfintit calugar de la Antim, pe seara: "Frate, de iti fac binele ce-l voiesti, de iti dau ce imi ceri, mult voi suferi... Voi patimi, frate, grea pedeapsa... Ma mangaie, totusi, gandul, ca te vei folosi de sfatul meu..."
Iar eu l-am pedepsit imediat: a sunat telefonul si i-am spus parintelui ca trebuie sa ma intalnesc cu o fata (eram deja tatal Mariei!)..

Recunosc ca si pe mine m-a intrigat exemplul de mai sus si nu sunt sigura ca il inteleg corect. Parintele era foarte bun si iubitor si accepta sa se jertfeasca pentru tine, in ideea ca iti va fi de folos sfatul lui. Nu stiu care era sfatul, ar fi bine insa sa te fi folosit de el, macar din respect pentru acel parinte. Sau din iubire. El te-a tratat ca pe un copil mic, parerea mea (din aceia pe care ii iubesti mai mult si despre care stii ca nu pot intelege anumite lucruri).
Acum, sa le ceri si altora sa se jertfeasca precum parintele de la Antim, asa cum inteleg eu, e destul de mult. Ni se cere sa iubim pe aproapele nostru ca pe noi insine, nu mai mult decat atat. De aici se pot naste probleme mari (eu am patit-o) - daca treci peste tine pentru a indeplini dorintele celui de langa tine. Dar asta nu se numeste probabil iubire (stiu ca s-a dezbatut problema pe un topic, nu vreau sa intru in amanunte). Prin urmare, ce ni se cere prin exemplul respectiv, sau l-am inteles eu corect?

Si ca sa fiu cat de cat corecta, chiar daca "ma voi lungi" (vad ca se poarta mesajele lungi :-)), mai stiu ca in Biblie mai scrie ceva in genul "sa va iubiti unul pe altul asa cum Eu v-am iubit pe voi" - dar cine poate oare acest lucru? Sau acest indemn era adresat doar apostolilor?

În prealabil postat de ioan cezar

P.S. M-a intrebat un coleg de forum pe privat: "ce numesti prin desfranarea ta"?
Pacatele mele de toata ziua si de tot ceasul, frate, pacatele mele. Uite, de pilda acum cand, in loc sa las la Mila Domnului soarta acestei postari, eu am ales sa fortez si am mai dat o explicatie, eu omul, spre lamurirea unui termen ca sa nu iasa diverse interpretari nepotrivite. Asta eu mi-o trec ca desfranare.

Cred ca ar trebui sa folosim cuvintele cu sensurile lor consacrate, adica pe cat posibil corect (aici nu cred ca se potrivesc metaforele, epitetele si alte figuri de stil...).
Altfel riscam sa intelegem gresit niste lucruri.

În prealabil postat de Annyta

Cred ca ar trebui sa folosim cuvintele cu sensurile lor consacrate, adica pe cat posibil corect (aici nu cred ca se potrivesc metaforele, epitetele si alte figuri de stil...).
Altfel riscam sa intelegem gresit niste lucruri.

Draga mea, cred ca te grabesti cu recomandarea de a ingusta sensul cuvintelor cand, mai potrivit pentru varsta si cunostintele tale, cred ca e cuvenit sa procedezi invers.
Te invit, cu toata dragostea, sa cercetezi singura in Scriptura, multele locuri in care se foloseste termenul de desfranare. Sunt o puzderie de sensuri consacrate, desigur, ca doar e vorba despre Sfanta Scriptura. Iti va fi de folos pentru a largi aria semantica a acestui termen. Vei intelege mai nuantat, mai bogat.
Pentru aceasta e suficient "doar" sa citesti Scriptura.
Imi cer iertare, dar fiind om limitat si deloc desavarsit in rabdare, sunt uneori iritat de mecanismul urmator: ignoranta ne-o cultivam sistematic si ne rastim la cel care ofera un continut bogat, in schimb nu voim deloc sa facem efortul nostru personal de dezvoltare, portia cuvenita a fiecaruia. Asta nu e semn bun, nu anunta crestere si dezvoltare, ci impietrire. Va rog sa luati aminte la mustrarea mea, o spun usor iritat ce e drept, insa m-as bucura sa tineti seama de indemn: puneti mana pe carte si deschideti larg baierele inimii, fara frica! Aveti doar de castigat.

P.S. Va dau un mic ajutor, totusi; nu voiesc sa par rautacios: Apostolul vorbeste in cateva randuri despre desfranare cu sensul general de pacat. Orice pacat e desfranare inaintea Domnului.
Aprofundati, totusi, tema, prin studiu personal si prin dezbateri, desigur...

Cred ca am postat prea mult in ultima vreme.
Va multumesc pentru rabdare.
Ma iertati.
La revedere, tuturor!

[iana]

În prealabil postat de ioan cezar

Cred ca am postat prea mult in ultima vreme.
Va multumesc pentru rabdare.
Ma iertati.
La revedere, tuturor!

Nici un "la revedere", ramaneti, va rog, sunt destui cei care se folosesc de profunzimea mesajelor dvs., iar celor carora nu le plac, sa le ignore.

[anna21]

@Ioan Cezar

Cu riscul sa spui iar ca proiectez, imi pare rau ca nu ai gasit intelegere sau mangaiere aici pe forum, ca te simti acuzat si indreptat cu bata chiar de prieteni.
Nu stiu daca ei au gasit exprimarile cele mai potrivite, dar ei (Glykis, Cristi) te cunosc mai bine si dincolo de cuvinte cred ca-ti vor binele.

Ce credem noi, astia care nu te cunoastem.. pai nu conteza.
Nu te supara pe mine (si nu o lua ca pe o mustrare), dar nu inteleg de ce atatea postari care decurg ca un spectacol pentru restul.
Chiar nu are importanta pentru "restul" daca esti certat pe nedrept sau nu.
Nu stiu daca ma fac inteleasa.

Citindu-ti postarile, mai ales cele in care te refereai la familie, ma gandeam cat de important este timpul.
Poate nu ai destula rabdare cu sotia (ipotetic), poate nu te pricepi sa-i spui cuvant de mangaiere (sa presupunem), poate nu o asculti, nu o intelegi (doar exemple).. Dar poate poti sa-i oferi timp: timpul in care poate sa se roage, sa citeasca, sa alerge..
In loc de intristare pe forum.

Daca te-am suparat, imi cer iertare.
(eu ma exprim mai agresiv, acum am fost mai atenta la cuvinte. Daca nu mi-a iesit este clar vina mea.. Dar este scris cu drag)

[anna21]

Ooo, vad ca ai scris ceva similar.

Ca sa reformulez: ce cauti tu, nu vei gasi pe forum.

În prealabil postat de anna21

Ooo, vad ca ai scris ceva similar.

Ca sa reformulez: ce cauti tu, nu vei gasi pe forum.

Intelepciune... tu pe toate le stii...

Va rog sa folositi mesageria privata daca aveti sa imi transmiteti ceva.