Citat:
Īn prealabil postat de Annyta
Cred ca ar trebui sa folosim cuvintele cu sensurile lor consacrate, adica pe cat posibil corect (aici nu cred ca se potrivesc metaforele, epitetele si alte figuri de stil...).
Altfel riscam sa intelegem gresit niste lucruri.
|
Draga mea, cred ca te grabesti cu recomandarea de a ingusta sensul cuvintelor cand, mai potrivit pentru varsta si cunostintele tale, cred ca e cuvenit sa procedezi invers.
Te invit, cu toata dragostea, sa cercetezi singura in Scriptura, multele locuri in care se foloseste termenul de desfranare. Sunt o puzderie de sensuri consacrate, desigur, ca doar e vorba despre Sfanta Scriptura. Iti va fi de folos pentru a largi aria semantica a acestui termen. Vei intelege mai nuantat, mai bogat.
Pentru aceasta e suficient "doar" sa citesti Scriptura.
Imi cer iertare, dar fiind om limitat si deloc desavarsit in rabdare, sunt uneori iritat de mecanismul urmator: ignoranta ne-o cultivam sistematic si ne rastim la cel care ofera un continut bogat, in schimb nu voim deloc sa facem efortul nostru personal de dezvoltare, portia cuvenita a fiecaruia. Asta nu e semn bun, nu anunta crestere si dezvoltare, ci impietrire. Va rog sa luati aminte la mustrarea mea, o spun usor iritat ce e drept, insa m-as bucura sa tineti seama de indemn: puneti mana pe carte si deschideti larg baierele inimii, fara frica! Aveti doar de castigat.
P.S. Va dau un mic ajutor, totusi; nu voiesc sa par rautacios: Apostolul vorbeste in cateva randuri despre desfranare cu
sensul general de pacat. Orice pacat e desfranare inaintea Domnului.
Aprofundati, totusi, tema, prin studiu personal si prin dezbateri, desigur...