Citat:
Īn prealabil postat de anna21
Cartarescu nu iubeste femeile.
Stiu ca acel text siropos misca inimi, dar nu mira faptul ca nu comunica lucruri mai adanci decat ceea ce poti afla despre femei in reclame publicitare?
Textul lui Cartarescu vinde si el ceva.
Cine nu ma crede, sa citeasca cartea "De ce iubim femeile" pentru a vedea ca de fapt el nu iubeste femeile, dar se iubeste enorm pe sine.
Pot sa aduc exemple din propria lui carte.. Nu poate trece de epidermic in cunoasterea femeilor. Si nu vrea sa le cunoasca, ci este fascinat de cunoasterea femeii in general.. De cunoastere ca experienta.
Nu difera mult de atitudinea rapperilor care canta "what's your flava" sau "I know many flavors".. Multe femei, multe arome, dar nu iubire.
|
Nu va contrazic. Nu are rost.
Eu insa il cunosc pe Cartarescu din cateva surse:
1) Am fost vecini 8 ani, am mers zilnic la acelasi magazin alimentar, ne-am plimbat in acelasi parc, am participat la slujba in aceeasi biserica, am stat de zeci de ori pe aceeasi banca in troleibuzul 66, el mergind la Litere, eu la Psihologie.
2) De multe ori, in ciuda muncii lui enorme, cu program (de serviciu, studiu si scris) infernal, l-am intalnit cu sotia si cu fetita in parcul Plumbuita. Pe atunci eu eram cu catelul la plimbare, aveam un brac german pe nume Spot. Ii admiram familia si il vedeam foarte indragostit de cele doua femei din preajma lui: sotia si copila.
3) Prima data cand l-am vazut pe Cartarescu in public, a fost la decernarea unui important premiu literar. Dupa ce au vorbit cativa distinci critici si oameni de cultura (imi amintesc printre altii de Dan Grigore si de Ion Bogdan Lefter), Cartarescu a venit la microfon si, cu mainile adunate in poala, cu capul plecat, a rostit ceea ce mie atunci mi s-a parut (aveam 23 ani, nu deschisesem Biblia niciodata) un nou poem de dragoste al Maestrului, o capodopera. Imi amintesc si acum, parca retraind, ca, auzind cum se rostogolea incet, molcom Cuvantul, mi s-a pus un nod mare in gat, nu mai puteam respira normal. Recitase Mircea Cartarescu si aveam sa aud astfel,
de la el pentru prima data .... Cap. 13 Dragostea si bunurile ei, din I Corinteni...
4) Am citit de mai multe ori poemul "Levantul" (si prea putin celelalte scrieri ale poetului, regret in special ca nu am citit Jurnalul). Sunt cartile unui mare indragostit de toata faptura umana. Sunt bataile inimii, sub forma de cuvinte, ale unui crestin cu adevarat ortodox.
5) Peste ani i-am cunoscut un prieten, unul dintre cei mai buni, un artist plastic. Am discutat de multe ori despre Cartarescu, cu dragoste. Cred ca singurul subiect al discutiilor mele cu maestrul in arte plastice a fost, de fapt, dragostea. Si nu era intalnire in care sa nu il luam ca pilda pe Mircea Cartarescu. Prietenul insa ii citise Jurnalul. In manuscris, pe cand Maestrul il chiar redacta...
Pe dumneavoastra insa nu va contrazic.
Nu ar avea nici un rost.
Va multumesc insa ca mi-ati oferit aici prilejul de a evoca o persoana pe care o cunosc in felul meu si pe care o indragesc foarte mult. Dumnezeu sa ii dea puterea sa supravietuiasca decent in tara lui, daca va alege sa mai traiasca aici vreodata, ca un Ovidiu exilat printre barbari.
Fiind insa un poet veritabil, asadar neacceptind sa copieze un alt destin, cred ca va reusi sa-i imblanzeasca pana la sfarsit pe barbari. Cu mine a reusit deja.