Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Articolul vorbeste despre multe lucruri, unele bune altele chiar dureroase... Dar de ce tendinta asta de a asocia crestinismul cu tot felul de lucruri sumbre? Imi tot pare ca atunci cand cineva doreste sa comunice o suferinta personala sau colectiva, mai mult sau mai putin mizera, devine brusc crestin, macar prin adoptarea unei masti superficiale. Nu cred ca crestinismul e cosul de gunoi al afectelor intunecate. Dimpotriva, as spune, e pepiniera si girantul sentimentelor solare, inaltatoare. Tragicul nu este sumbru, este sublim!
Iar concluzia "Toată salvarea este la femei. Proaspetele căsătorite, viitoarele căsătorite, tot ce este femeie poate să salveze acum România!" ma face pur si simplu sa rad. Nu cu rautate, ci doar asa ca la o gluma, nici prea buna nici prea proasta. Raman mereu usor nemangaiat la glumele mediocre.
Laura, cred ca ai pus cam mult patos in postarea asta. Impresie subiectiva, poate mi se pare mie pur si simplu. Dar pana la pacaleala feminismului mai e un pas, atentie...
Cu lozinci nu cunoastem nimic si nu realizam nimic, decat revolutiile care convin altora. mai bine cautam miezul lucrurilor si largim paleta cunoasterii. Imi repugna tendinta ideologica de de a simplifica mereu problemele care sunt infinit mai complexe si mai delicate.
Ceea ce imi place in textul lui Cartarescu, luat de mine ca exemplu, este tocmai bogatia sugestiilor, facuta de un om care cunoaste bine subiectul despre care a scris, deoarece chiar a dorit sa cunoasca. Deoarece iubeste femeia, mai real spus femeile, cu adevarat. (Fireste, e poet!)
Eu cred ca oamenii care prezinta ingrosat anumite aspecte ale datelor fiintiale ale femeii, nu iubesc femeia, femeile, oamenii. Pentru ca nu o cunosc si nici nu ii intereseaza cu adevarat.
Ideologiile sunt semnul opus dragostei.
Sunt semnul sau expresia dispretului. Asa cred, sa ma ierti...
|
Cartarescu nu iubeste femeile.
Stiu ca acel text siropos misca inimi, dar nu mira faptul ca nu comunica lucruri mai adanci decat ceea ce poti afla despre femei in reclame publicitare?
Textul lui Cartarescu vinde si el ceva.
Cine nu ma crede, sa citeasca cartea "De ce iubim femeile" pentru a vedea ca de fapt el nu iubeste femeile, dar se iubeste enorm pe sine.
Pot sa aduc exemple din propria lui carte.. Nu poate trece de epidermic in cunoasterea femeilor. Si nu vrea sa le cunoasca, ci este fascinat de cunoasterea femeii in general.. De cunoastere ca experienta.
Nu difera mult de atitudinea rapperilor care canta "what's your flava" sau "I know many flavors".. Multe femei, multe arome, dar nu iubire.