Citat:
În prealabil postat de PetruD
Depinde ce intelege fiecare individ din fiecare acestea. Poate cineva intelege sa fie bun cu aproapele dintr-un film horror (am dat un exemplu) ...
Ma gandeam acum la un roman clasic romanesc ... "Ion" de Liviu Rebreanu. Nu il cititi, este despre un taran insetat de pamant, a carui sotie batuta de soarta se sinucide! "Maitreyi" de Mircea Eliade. Nu il cititi, este despre o indianca (deci necrestina), care traieste o aventura cu un student strain.
"1984" de Orwell. Nu il cititi, este despre spalarea creierelor unei intregi lumi si un viitor sumbru al omenirii. "Aventurile lui Gulliver". Nu il cititi !! Povesteste numai lucruri fantastice, neadevarate!
Fat Frumos care omoara un balaur... Doamne fereste!
|
Si mie imi placea enorm sa citesc. Daca nu reuseam sa termin o carte, ma ascundeam si nu mergeam la scoala ca sa o citesc. Nu ma gandeam la consecinte, eram dependenta de.. imaginatie. Aveam (am?) o imaginatie vivida si orice citeam prindea viata, devenea parte din gandurile mele.
Parintii mei au fost uimiti sa afle cat lipseam pentru a citi si tata (si el pasionat de lectura) imi spunea hamletian :"vorbe, vorbe, vorbe.. In toate cartile gasesti doar vorbe".
Cu timpul am inceput sa inteleg (dar nu puteam sa accept) ca tot ceea citesc lasa urme asupra mea, ca si cum cu adevarat omul nu uita nimic vreodata.
Cand terminam liceul stiam deja ca lectura te transforma, ca ceea ce citesti sunt demonii (sens larg) care-i bantuie pe altii... Dar am crezut eu ca solutia este sa citesc doar carti garantat "bune", cum ar fi cele care au luat nobel..
Si nu numai ca ideile altora sunt preluate, asimilate prin lectura (in ce priveste televiziunea este de zeci de ori mai grav pt ca este abolit filtrul criticii), dar am observat in timp ca pe cat fac loc pt imaginatia altora (carti), cu atat se restrange lumea mea. Ceea ce am aflat de la altii actioneaza ca o panza a mayei, imi schimba perceptia si interpretarea realitatii.
Nu dezvolt eu propria mea intelegere, ci suprapun peste situatie ceva ce am citit intr-o carte, fara a observa uneori diferentele enorme.
(un pic off topic.. Se stie ca exact aceasta este functia miturilor: structurarea realitatii potrivit unor tipare. Exista literatura care este atat de bogata in invataturi esoterice incat a fost folosita ca material pt programare mintala in diverse situatii. Iar filmele, din nou, tematica este "comandata" dupa criterii politice.. De ex. am observat acum ca au aparut filme care incearca sa schimbe nivelul de toleranta al oamenilor fata de tortura, care ar fi cica acceptabila in anumite situatii. Doar un exemplu)