Inchipuirea = puntea demonilor

[dobrin7m]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

oameni buni, fiti atenti ce ziceti acolo,ca scoase din context rezulta niste anomalitati grave.
nu gandi(!), nu imagina,etc.

Nu e nimic scos din context. Gandirea nu este tot una cu imaginatia.
E total diferit gandul de imaginatie. Imaginatia rezulta atunci cand punem gandurile sa lucreze imaginativ pentru viitor. Si ajungem asa sa construim in minte un viitor de orice fel ar fi, insa plin de neadevar. De ce de neadevar? Pentru ca va fi un viitor imaginativ plin de ganduri rele de la diavol si plin de ganduri ale firii noastre viciate.
Si asta se intampla cand nu avem paza mintii si lasam toate gandurile sa lucreze imaginativ. Insa noi trebuie sa cernem gandurile si sa alegem doar ce e bun. Gandurile care vin sa ne spuna ce va fi in viitor, deci constructie imaginativa cu ganduri rele (ca cine poate stii viitorul), sau cum voi face un anumit lucru in viitor (gandurile propriei noastre firi care fiind viciata si gandurile vor fi viciate) toate acestea conlucra.
Gandul trebuie sa fie la Dumnezeu. Si atunci Dumnezeu ne da ganduri bune in orice situatie am fi ca sa stim ce avem de facut. Numai asa vom lua decizii corecte si bune si cu voia Domnului.

Oricat de mult am visa, ne-am imagina, ziua trece si vine alta. Ar putea trece aceasta zi si frumos, fara multime de ganduri inutile despre viitor. Pentru ca imaginatia asta face: construieste un viitor.

Imaginatia privitoare la trecut, este imaginatie bolnava expusa frumos in citatul dat de mine.
A privi in urma la greseli si a le privi ca la televizor desfatandu-ne cu el este daunator. Ca in final apare indemnul de a mai face acele greseli. Greselile, le spovedesti le pui in mintea ta cu numele: sunt pacatos si netrebnic cu cele facute pana acum si incerci sa stergi imaginea lor ca desfatare sau autocompatimire.
A privi in urma la realizari iarasi este daunator ca poti cadea in slava desarta si mandria de sine. Uite ce lucruri minunate am facut, laudandu-te singur pe tine insuti.

Deci imaginatia privitoare la trecut este o imaginatie bolnava si daunatoare.

Noi sigur ca gandim. Nu exista om care sa nu gandeasca. Insa gandurle noastre trebuiesc cernute cele bune de cele rele si apoi puse sa lucreze pentru cresterea noastra duhovniceasca. Si aceasta este gandul de constientizare a pacatoseniei noastre, ganduri de iubire pentru Dumnezeu, ganduri de smerenie si astfel primim in dar discernamantul si dreapta judecata care ne vor scoate din toate situatiile dificile ale vietii fara sa stam sa imaginam diverse situatii si lucruri.

Acum cateva zile vorbeam cu o tanara doamna casatorita in Liban cu un libanez. Si imi spunea ca nu stie ce sa se mai faca ca zilnic isi imagineaza lucruri rele. De pilda cand duce copii la gradinita isi imagineaza accidente sau diverse intamplari care ar putea sa dauneze copiilor, cand sotul ei pleaca la munca isi imagineaza ca daca se inampla ceva rau si pateste ceva, sau pleaca cu avionul la o intalnire de afaceri si isi imagineaza ca daca se prabuseste avionul si ramane singura cu copiii si tot asa imaginatii bolnave si complet daunatoare. Avand o fire excesiv de grijulie , diavolul acolo simte fisura si iata cum se baga in mintea ei cu ganduri rele ce se transforma in imaginatie.

Noi trebuie ca ceea ce gandim sa cernem, iar gandurile bune ce raman sa le punem sa lucreze pentru sufletul nostru si acestea se transpun in fapte bune nu in imaginatie.

[dobrin7m]

Puterile sufletului sunt mintea , iubirea si vointa.
Cateva cuvinte ale lui Arsenie Boca.

"Toate patimile sau lucrările împotriva firii se ivesc mai întâi în minte, în partea cea mai subţire a făpturii noastre nevăzute. Aici vine un chip sau un gând al lumii acesteia şi stă ca o momeală. Iar mintea dacă e neînvăţată sau neprevenită despre lucrătura străină, ca un miel neştiutor vede lupul şi se duce la el, crezând că e oaie.

Prima întâlnire între minte şi diavol e la limita momelii pe care o flutură el în văzduhul minţii. Dacă mintea nu bagă momeala în seamă, vrăjmaşul stăruie cu ea, o arată mai sclipitoare ca să o facă iubită minţii. Aceasta e a doua înaintare a războiului sau asupreala. Dacă la asupreală a izbutit să fure mintea cu momeala şi să o facă să vorbească împreună, avem înaintarea la unire. Mintea însă se trezeşte că a fost furată de gând străin şi că se află în altceva, decât ceea ce-i era dat după fire; iar când îşi dă seama de ea însăşi şi de cele în care se află, avem lupta cea de gând la o clipă hotărâtoare. Aici e lupta şi clipele sunt scumpe, şi de cele mai multe ori, viaţa întreagă a unuia sau a mulţime de inşi, atârnă de lupta nevăzută a câtorva clipe.
Încă din Vechiul Testament se cunoaştea războiul cel de gând: "Fiică a Babilonului (satana) dornică de pustiire, ferice de cel ce-ţi va plăti după fapte ce nea-i făcut tu nouă; ferice de cel ce va lua şi va zdrobi de piatră (Hristos) pruncii tăi (gândurile celui rău, momelile sale". Ps. 136,8). Deci dacă la ceasul de război, lovim momeala de Numele Lui Dumnezeu, depănând rugăciunea "Doamne Iisuse Hristoase... " vom vedea lucru minunat: pentru ostaş luptându-se Împăratul. Dacă mintea nu-şi aduce aminte de "Doamne Iisuse..." i se va întâmpla că încuviiţează lucrul vrăjmaşului. Această încuviinţare o dă voinţei.

Voinţa ia hotărârea întotdeauna după sfatul minţii şi niciodată înainte, cel puţin în faptele de conştiinţă aşa e. De aceea se zice că în orice hotărâre avem libertatea voinţei. Darul libertăţii voinţei ni l-a dat Dumnezeu şi prin el avem a spori până la măsuri dumnezeieşti. Iată cum toată strădania dezrobirii puterilor sufleteşti din patimile contra firii duce de fapt la redobândirea libertăţii de fii ai Lui Dumnezeu. Deci dacă mintea se va afla iubind momeala străină şi sfatul viclean, va înclina cumpăna liberei alegeri spre momeala şi sfatul străin. Aşa se deschide spărtura în cetate şi se năpustesc puhoaie de vrăjmaşi care aşteptau ascunşi afară. Şi repede urmează pustiire jalnică în cetatea sufletului: împlinirea cu lucrul şi repetarea faptei aceleia până ajunge deprindere sau obicei. Înrădăcinarea obiceiului păcătuirii duce întocmirea sufletească şi trupească a omului până la neputinţa de a se mai împotrivi sau chiar până la a nu vrea să se mai împotrivească. Aşa se întâmplă că lucrarea împotriva firii i se face omului "a doua fire", firea fărădelegii. Asta e tot una cu pierderea darului libertăţii voinţei. Totuşi omul slăbindu-i puterile, îşi dă seama că robeşte vrăjmaşului, căci acum pruncii vaviloneşti s-au făcut bărbaţi şi-i simte cum îi fură puterile. Iar lui din multa păcătuire i s-a stins puterea voinţei de a se împotrivi. Vrăjmaşul când află că mintea, împinsă de strigarea conştiinţei, vrea să facă răscoală împotriva robiei sale, vine cu asuprire mare dovedindu-i sufletului că n-are chip de scăpare (duhul deznădejdii). Atunci se află sufletul între viaţă şi moarte: câte unii mai scapă, alţii o duc aşa mai mult morţi decât vii, alţii neimputând suferi se sinucid şi în sfârşit altora de durere li se rătăceşte mintea cu totul, dând în nebunie.
De unde atâta pustiire !? De la o clipă fără Dumnezeu a minţii...."

Asa se naste imaginatia. Vorbirea mintii cu momeala , cum spune Par. Arsenie Boca , este imaginatia. Prin ganduri care daca nu sunt infranate primesc momeala diavolului. Orice pacat sau patima mai intai a fost un gand - momeala, apoi a fost in imaginatie - a doua intalnire in lupta cu diavolul si apoi a fost vointa - incuviintarea infaptuirii dupa care urmeaza fapta propriu zisa. Cine cu adevarat incearca sa se impotriveasca pacatului si se apleaca asupra mintii va reusi sa discearna si sa vada diferenta dintre gand si imaginatie. Imaginatia este rezultat al gandului si premergatoare incuviintarii noastre prin vointa si apoi a faptei.

Nici un gand nu trebuie lasat sa creeze imaginatii. Gandul de este bun trebuie pus in fapta. ca daca este lasat in imaginatie mai intai, diavolul si aici strecoara o samanta ca sa te intoarca din drum si a nu mai infaptui fapta cea buna.

[PetruD]

Haideti atunci sa ne aruncam pe foc bibliotecile cu belestristica, CD-urile cu muzica, DVD-urile cu filme, televizorul, computerul, tablourile de pe pereti, desenele cu creionul pe hartie, carpetele de pe pereti si orice ar putea sa ne stimuleze imaginatia!

[dobrin7m]

În prealabil postat de PetruD

Haideti atunci sa ne aruncam pe foc bibliotecile cu belestristica, CD-urile cu muzica, DVD-urile cu filme, televizorul, computerul, tablourile de pe pereti, desenele cu creionul pe hartie, carpetele de pe pereti si orice ar putea sa ne stimuleze imaginatia!

Fiecare dintre noi avem libertatea de alegere cum traim si cu ce ne delectam.

Ca mireni, cu siguranta prin rugaciune, vom reusi sa gasim echilibrul a unui trai profund crestin ortodox, fara a cadea in extreme. Desi dupa mine exista o extrema din cea de partea caderii pe cand cea de apropiere de Dumnezeu cat mai mult , nu este o extrema. Eu nu sunt omul de mijloc, nu am fost niciodata, am trait o perioata lunga de timp la extrema cea mai de jos a caderii si cand m-am trezit si m-am scuturat am inceput sa doresc sa ma apropii de Dumnezeu cat mai mult. Nu imi place starea de caldicel, de mijloc, de amagire. E o chestiune de alegere pe care fiecare dintre noi o face intr-o oarecare masura.

Dupa mine orice carte, orice film, orice muzica, orice tablou daca nu sunt ziditoare pentru suflet nu le citesc, privesc, ascult. Si tot de vointa mea depinde ca atunci cand privesc un tablou frumos de pilda sa nu las imaginatia sa lucreze.

[PetruD]

Depinde ce intelege fiecare individ din fiecare acestea. Poate cineva intelege sa fie bun cu aproapele dintr-un film horror (am dat un exemplu) ...

Ma gandeam acum la un roman clasic romanesc ... "Ion" de Liviu Rebreanu. Nu il cititi, este despre un taran insetat de pamant, a carui sotie batuta de soarta se sinucide! "Maitreyi" de Mircea Eliade. Nu il cititi, este despre o indianca (deci necrestina), care traieste o aventura cu un student strain.

"1984" de Orwell. Nu il cititi, este despre spalarea creierelor unei intregi lumi si un viitor sumbru al omenirii. "Aventurile lui Gulliver". Nu il cititi !! Povesteste numai lucruri fantastice, neadevarate!

Fat Frumos care omoara un balaur... Doamne fereste!

[dobrin7m]

În prealabil postat de PetruD

Depinde ce intelege fiecare individ din fiecare acestea. Poate cineva intelege sa fie bun cu aproapele dintr-un film horror (am dat un exemplu) ...

Ma gandeam acum la un roman clasic romanesc ... "Ion" de Liviu Rebreanu. Nu il cititi, este despre un taran insetat de pamant, a carui sotie batuta de soarta se sinucide! "Maitreyi" de Mircea Eliade. Nu il cititi, este despre o indianca (deci necrestina), care traieste o aventura cu un student strain.

"1984" de Orwell. Nu il cititi, este despre spalarea creierelor unei intregi lumi si un viitor sumbru al omenirii. "Aventurile lui Gulliver". Nu il cititi !! Povesteste numai lucruri fantastice, neadevarate!

Fat Frumos care omoara un balaur... Doamne fereste!

Sunteti extrem de amuzant cu concluziile pripite trase . Dar asa se intampla cand va lasati purtat de orice gand fara sa il cercetati indeajuns. Insa de vina este varsta tanara ce o aveti mai bine zis lipsa de exeprienta cu oamenii. Cu timpul veti invata sa va feriti de a mai raspunde oricarui gand mai ales cand gandul va emite judecati despre cineva.

Ceva imi spune ca atunci cand am citit despre povestea de dragoste dintre Eliade si Maitreyi dvs nici nu erati nascut. Si tot atunci mi-au trecut prin mana sute de volume multe dintre ele exceptionale. Daca astazi doresc sa traiesc crestineste si incerc sa inlatur tot ceea ce nu ma zideste sufleteste asta nu anuleaza toata experienta acumulata in trecut.

Imi amintesc cat de impresionata am fost la acea vreme citind cartea Agonie si extaz a lui Irving Stone. Ti-o recomand , asa ca trecere in vedere a vietii unui om ce cuprinde jumatatea unui secol si jumatatea secolului urmator: Michelangelo 1475 - 1564. Va va ajuta mult sa intelegeti oamenii si sufletul lor.

Imi amintesc acum , de mine cea la 18 ani, care cauta febril adevarul. Tocmai citisem India secreta a lui Eliade si eram atat de entuziasmata incat ma lasam purtata de imaginatie inchipuindu-ma in India, ucenica a acelui gurru pe care l-a vizitat Eliade si l-a gasit levitand in camera in timp ce oamenii prezenti spuneau ca avea vreo 300 ani , reusind sa isi conserve trupul pe perioada levitarii si meditatiei. . Acum privind in urma realizez cata imaginatie mincinoasa mi-a incatusat sufletul mai bine de 25 ani si pur si simplu imi vine sa rad singura de prostia mea de atunci. insa nu pot sa o fac datorita suferintelor in care m-a aruncat de multe ori imaginatia.

Imi amintesc acum de anii de inceput dupa plecarea din casa parintilor mei. Pe tatal meu mi-l amintesc, fie iertat, care imi spunea: copila tu ai creierii spalati. Nu priceam nicicum , cum am creierii spalati. Eu care imi cultivam si cautam sa imi intregesc educatia, eu care citeam mult, eu care vroiam sa stiu cat mai multe despre cunostiintele lumesti. Insa a trebuit sa moara tata, a trebuit sa ma tarai prin mocirla pacatelor indurand suferinte ca sa vad ca am creierii spalati si sa ii descatusez. Sigur ca aveam creierii spalati , de comunism, de ateism, de materialism, de evolutie, de hinduism, de new age, si de alte alte nebunii. Slava lui Dumnezeu ca a intins mainile Sale si m-a luat si m-a scos din mocirla si apoi fiecare particica a mintii mele a inceput sa o curete usor de buruieni.

[PetruD]

Iertati-ma pentru aciditate. Momentan, cel putin, nu pot sa inteleg cum imaginatia (atat timp cat nu ma sminteste) imi poate intina relatia cu Dumnezeu. Si chiar daca postarea dumneavoastra precedenta a fost voluminoasa si interesanta, nu m-a lamurit.

Credeti ca este rau atunci cand parintii le citesc copiilor cum Fat Frumos omoara un balaur? Copilul isi imagineaza povestea ca si cand ar fi reala, uneori se pune in pielea lui Fat Frumos sau a Ilenei Cosanzeana.

A spune ca a-ti imagina lucruri, intamplari, situatii, este o numaidecat o ocazie sa fii ispitit de cel rau mi se pare o afirmatie trasa de par tare de tot! Daca de buna voie iti imaginezi prostii si te ”delectezi” cu ele, atunci da ... Dar daca intr-un moment de relaxare ma cuprinde ”visarea cu ochii deschisi”, e ceva rau?! Asta nu inteleg.

În prealabil postat de dobrin7m

Fiecare dintre noi avem libertatea de alegere cum traim si cu ce ne delectam.

Ca mireni, cu siguranta prin rugaciune, vom reusi sa gasim echilibrul a unui trai profund crestin ortodox, fara a cadea in extreme. Desi dupa mine exista o extrema din cea de partea caderii pe cand cea de apropiere de Dumnezeu cat mai mult , nu este o extrema. Eu nu sunt omul de mijloc, nu am fost niciodata, am trait o perioata lunga de timp la extrema cea mai de jos a caderii si cand m-am trezit si m-am scuturat am inceput sa doresc sa ma apropii de Dumnezeu cat mai mult. Nu imi place starea de caldicel, de mijloc, de amagire. E o chestiune de alegere pe care fiecare dintre noi o face intr-o oarecare masura.

Dupa mine orice carte, orice film, orice muzica, orice tablou daca nu sunt ziditoare pentru suflet nu le citesc, privesc, ascult. Si tot de vointa mea depinde ca atunci cand privesc un tablou frumos de pilda sa nu las imaginatia sa lucreze.

De regula sunt o persoana sincera. La inceput postările tale mă intrigau. Prea erau perfecte, prea pătrunse de înaltă duhovnicie şi trăire...Mi se pareau copiate din carţi. Citindu-le însă pe toate cu atentie m-am folosit, mai mult am început sa te cunosc sa te cred şi să te pretuiesc!

Iar acum voi pune o intrebare legata de tema thrandului dar care se refera la mine. Scriu poezie religioasa si public. Nu dau din coate ca sa fiu apreciata sau cunoscuta dar cand am da lansat o carte ma expun in public, la tv, le vorbesc oamenilor si toate astea imi ofera bucurie si implinire. Mi-am pus de multe ori întrebarea cu oarecare teamă şi strângere de inimă:
oare tot înşelare o fi?

[anna21]

În prealabil postat de PetruD

Depinde ce intelege fiecare individ din fiecare acestea. Poate cineva intelege sa fie bun cu aproapele dintr-un film horror (am dat un exemplu) ...

Ma gandeam acum la un roman clasic romanesc ... "Ion" de Liviu Rebreanu. Nu il cititi, este despre un taran insetat de pamant, a carui sotie batuta de soarta se sinucide! "Maitreyi" de Mircea Eliade. Nu il cititi, este despre o indianca (deci necrestina), care traieste o aventura cu un student strain.

"1984" de Orwell. Nu il cititi, este despre spalarea creierelor unei intregi lumi si un viitor sumbru al omenirii. "Aventurile lui Gulliver". Nu il cititi !! Povesteste numai lucruri fantastice, neadevarate!

Fat Frumos care omoara un balaur... Doamne fereste!

Si mie imi placea enorm sa citesc. Daca nu reuseam sa termin o carte, ma ascundeam si nu mergeam la scoala ca sa o citesc. Nu ma gandeam la consecinte, eram dependenta de.. imaginatie. Aveam (am?) o imaginatie vivida si orice citeam prindea viata, devenea parte din gandurile mele.
Parintii mei au fost uimiti sa afle cat lipseam pentru a citi si tata (si el pasionat de lectura) imi spunea hamletian :"vorbe, vorbe, vorbe.. In toate cartile gasesti doar vorbe".
Cu timpul am inceput sa inteleg (dar nu puteam sa accept) ca tot ceea citesc lasa urme asupra mea, ca si cum cu adevarat omul nu uita nimic vreodata.
Cand terminam liceul stiam deja ca lectura te transforma, ca ceea ce citesti sunt demonii (sens larg) care-i bantuie pe altii... Dar am crezut eu ca solutia este sa citesc doar carti garantat "bune", cum ar fi cele care au luat nobel..

Si nu numai ca ideile altora sunt preluate, asimilate prin lectura (in ce priveste televiziunea este de zeci de ori mai grav pt ca este abolit filtrul criticii), dar am observat in timp ca pe cat fac loc pt imaginatia altora (carti), cu atat se restrange lumea mea. Ceea ce am aflat de la altii actioneaza ca o panza a mayei, imi schimba perceptia si interpretarea realitatii.
Nu dezvolt eu propria mea intelegere, ci suprapun peste situatie ceva ce am citit intr-o carte, fara a observa uneori diferentele enorme.

(un pic off topic.. Se stie ca exact aceasta este functia miturilor: structurarea realitatii potrivit unor tipare. Exista literatura care este atat de bogata in invataturi esoterice incat a fost folosita ca material pt programare mintala in diverse situatii. Iar filmele, din nou, tematica este "comandata" dupa criterii politice.. De ex. am observat acum ca au aparut filme care incearca sa schimbe nivelul de toleranta al oamenilor fata de tortura, care ar fi cica acceptabila in anumite situatii. Doar un exemplu)

[dobrin7m]

În prealabil postat de dorinastoica14

De regula sunt o persoana sincera. La inceput postările tale mă intrigau. Prea erau perfecte, prea pătrunse de înaltă duhovnicie şi trăire...Mi se pareau copiate din carţi. Citindu-le însă pe toate cu atentie m-am folosit, mai mult am început sa te cunosc sa te cred şi să te pretuiesc! Asadar toata stima din partea mea

Iar acum iti voi pune o intrebare legata de tema thrandului dar care se refera la mine. Scriu poezie religioasa si public. Nu dau din coate ca sa fiu apreciata sau cunoscuta dar cand am da lansat o carte ma expun in public, la tv, le vorbesc oamenilor si toate astea imi ofera bucurie si implinire. Crezi ca este ziditor ce fac sau este tot inselare?

Draga mea Dorina
Fiecaruia Dumnezeu ne-a daruit un talant. Talantul tau este talentul de care spuneai. Pentru ca il folosesti pentru ati arata iubirea de Dumnezeu inseamna ca ai inteles cum sa folosesti acest talant al tau. Nu pot sa uit cuvintele Sf. Siluan Atonitul :"cine iubeste ceva acela si vorbeste despre acel ceva". Deci cine iubeste pe Dumnezeu acela si vorbeste despre iubirea lui de Dumnezeu. Si fiecare face aceasta in felul sau, folosindu-se de inclinatiile primite ca dar de la Dumnezeu. Ce poate fi mai frumos de pilda decat sa citesti o poezie ce exprima dragostea de Dumnezeu a celui care o scrie?
Cu cat drag citesc de pilda poeziile Sf. Ioan Iacob Hozevitul!

Cum sa fie inselare sa vorbesti in versuri despre Dumnezeu!
Cum sa fie inselare sa exprimi in versuri iubirea de Dumnezeu!

Insa sa ai grija sa ai grija cu slava desarta si cu mandria de sine. Mare grija. Sa nu uiti niciodata ca talantul acesta este de la Dumnezeu iar gandurile bune atat de frumos alcatuite in versuri de tine sunt tot de la Dumnezeu. Asa iti raspunde Dumnezeu pentru dragostea ce o ai pentru El. Daca vei gandi asa vei sta ferita de slava desarta si mandrie si vei cunoaste adevarata bucurie si adevarata implinire intru Hristos.

"E har cand poti trai in lume
de parca ai fi plecat din ea.

E har sa spui ca lumea e buna
cand stii ca este atat de rea.

E har sa poti iubi vrajmasii
si sa te rogi pentru a lor bine.

E har sa stii sa numeri pasii
care ne apropie de Tine.

E har cand poti trezi la viata
un suflet care a murit.

E har cand din ochi curg lacrimi
iar sufletul e fericit.

E har cand dai la cel ce nu are
fara a-l face sa se simta umilit.

E har cand faci dintr-o mustrare
motiv de-a fi mai ferict.

E har sa te ascunzi de oameni
Dupa ce in taina ai daruit.

E har in multe, dar e in toate
cand mergi pe Cale cu Hristos,
cand lasi in urma patimile toate
si te dezbraci de omul pacatos.

E har, e har, e har, e dar."

As incheia spunand asa :
E har cand versuri minunate alcatuiesti pentru Hristos
E har, e har, e har, e dar.
.