Citat:
Īn prealabil postat de ioan cezar
Of, Doamne, asta vi se pare o critica pertinenta a povestii aceleia?...
Nu mai zic nimic.
Ba zic, sincer: imi pare tare rau.
E cam aceeasi dunga ca la Daniel7.
Oameni buni, ce ati patit? Cine a fost atat de rau cu voi de v-ati innacrit chiar in halul asta?
Orice ati fi patit, de orice ati fi fost lipsiti pe drept sau pe nedrept: nu sunteti voi de vina! NU ACCEPTATI SA PLATITI GRESELILE CU PRETUL PIERDERII DRAGOSTEI! Aceasta pedeapsa NU ESTE DE LA DOMNUL! DOMNUL NU NE CERE SA PLATIM CU PIERDEREA DRAGOSTEI: DIMPOTRIVA!!!
De ce va lasati pacaliti de duhurile rautatii? Cereti fratilor ajutor, si terminati odata cu mizeria.
Nu sunteti voi de vina!!! Doar cereti ajutor. Dumnezeu ne iubeste! Sa iubim si noi!!!
|
Cat dramatism. Dincolo de cuvinte eu nu am inteles despre ce vorbesti, la ce "plata" te referi, de care greseli nu sunt responsabila. Pentru mine este un mesaj fara substanta.. (doar ca fortezi un raspuns emotional, poate). Dar poate ai rabdare cu mine sa-l reformulezi.
Pentru ca esti asa aplecat spre manifestari artistice si-ti place sa te lasi purtat de tumultul emotional, iti raspund in versurile lui Eminescu:
Daca auzi īn aer cāntare dulce, veche,
O taie chiar cu sila de la a ta ureche
Caci cāntecele-acestea te-nchina dezmierdarii
Si-ti leagana simtirea pe undele uitarii;
Se varsa īnlauntru-ti a aerului miere
Slabanogindu-ti mintea si māndra ei putere
Si acea socoteala mareata-mbarbatata
A sufletului māndru o-ntuneca īndata.
Prea dulce adormire īn aer curge miere
Si inima-ti barbata devine de muiere,
Iar mintea ta cu partea ei cea nalucitoare
Nu īnceteaza-n forme a plamadi, usoare,
Acele chipuri māndre īn cāntec īntelese:
Cu chipuri patimase se umple ea adese.
Cānd cāntaretii nu-i vezi s-a fi muieri se-ntāmpla,
Atunci se bate-n tremur sāngele tau sub tāmpla
Si-n primitorii creieri īndata el īncheaga
Poftite chipuri albe femei cu firea draga.
Nu fluierati de-aceea urechea-n versul iambic:
Picioru-usor se misca īn saltul ditirambic,
Fara de rānduiala, si dulce si molatec,
Ca ceara ea īti face sufletul muieratec.
De vrei sa scapi de ele, de-urmarea lor amara,
Astup-a ta ureche tu singur chiar cu ceara.
..........
Acum dau citatul din Sfantul Nicodim Aghioritul, ce seamana pana la detaliu cu versurile de mai sus:
************Urechile sīnt al doilea organ al simturilor care, dupa rīnduiala, ne īntīmpina pe noi. Sīrguieste-te sa tai de la ele cīntecele stricate, alcatuite pentru dezmierdare si care varsa īnauntru, īn urechi, mierea cea prea-dulce a vazduhului, ca sa zic asa. Caci, dupa parerea mea, din acestea se nasc trei vatamari: 1) slabesc īndraznetul si viteazul cuget al sufletului si-l fac īn asa fel īncīt se afemeiaza si de multe ori doarme de auzirea cea dulce a unora ca acestea, ramīnīnd nesimtitor, ca īntr-o prea-dulce atipire; 2) din auzirea acelor cīntece dezmierdatoare, mintea, cu īnchipuirea sa, nu īnceteaza sa-si īnchipuie cele ce se īnteleg din cīntece, umplīndu-se de multe chipuri īn chip patimas; 3) chiar daca se īntīmpla – sa zicem – sa nu vada fetele celor ce cīnta, cu toate acestea, doar singur glasul este destul pentru a ne īnchipui fetele lor, care trezesc īn suflet poftirea inimii si-l trag spre īnvoirea cu gīndurile; si aceasta mai ales daca glasurile sīnt femeiesti. De aceea si Sfīntul Vasile īnvata: „Urechile sa nu primeasca īn suflet cīntece de rusine. Din niste cīntece ca acestea se nasc de obicei patimile (Cuvīnt catre tineri, p. 578). Iar Cuvīntatorul de Dumnezeu zice īn Cuvīntul la Pasti: „Sa nu ne fluieram auzul!”, iar īn Stihurile iambice: „Astupa-ti urechile cu ceara de catre cuvintele rele si suieraturile fara de rīnduiala ale cīntarilor vesele!”