Va multumesc pentru raspunsuri
Exact intre pozitia exprimata de lore86 si cea exprimata de Andrusca ma zbat si eu. Si nu stiu ce sa aleg.
Eu ma simt ca un fatarnic pentru ca am astfel de temeri dar de fapt nici eu nu sunt un credincios asa cum ar trebui ci un mare pacatos. Le am pe ale mele care sunt nenumarate, de care incerc sa scap cu mai mult sau mai putin succes.
Pana la urma o sa mai vorbesc o data cu duhovnicul meu si voi face asa cum ma va povatui el. Macar sa ma invat a asculta mai bine.
Cu aceasta ocazia am observat ca:
1. e atat de important si de greu acest rol de nas! De mult nu am mai avut asa ganduri si ingrijorari ca acuma, cu cei doi...
2. e usor sa cazi in deznadejde si sa nu mai vezi nici o iesire din situatia in care te afli
Sa ne ajute Dumnezeu pe toti, sa gasim iesirea potrivita!
|