Citat:
În prealabil postat de sophia
Bmd, eu asa stiu, asa am auzit.
Preotii care slujesc la manastiri sunt din randul calugarilor sau/si nu sunt insurati. Mai multe nu stiu.
Daca exista si au voie in BO preoti celibatari, deci care n-au fost casatoriti vreodata, nu stiu.
Exista vaduvi si divortati.
Mai multe nu stiu.
Da, poate ar trebui sa-i lase pe preoti sa se insoare mai tarziu. Nu stiu.
Si in timpul acela, pana la hirotonie ar putea face ucenicie pe langa preoti cu har, sa vad cum este si cum trebuie sa fie si sa invete mai multe (cum fac medicii, avocatii, notarii, etc.). Si poate chiar sa inteleaga daca si-au ales calea potrivita. Facultatea te invata f.putine lucruri din cele care ai nevoie mai tarziu in profesie. Teoria prea putin foloseste.
Eu m-am lovit de asta. Primul lucru de care m-am lovit cand am intrat in profesie a fost ceva ce nu se invata (inca) in facultate: sa lucrezi/comunici cu oamenii, mai ales cu cei pe care trebuie sa-i coordonezi/conduci (in firma, fabrica etc.).
Daca preotii invata asta n-am inteles. Am intrebat, dar nu mi s-a raspuns.
Legat de asta ma mai gandesc la ceva: un mirean, cel putin in alte tari, ca in tara n-am auzit sa se faca asa inca, poti sa faci dupa terminarea scolii practica in unele domenii ca sa vezi daca esti potrivit si ti-ar place profesia/domeniul respectiv. Si un mirean poate sa mai renunte si pe parcurs daca vede ca totusi nu-i place, nu-i pe sufletul lui.
Am fost generatii intregi care nu stiam ce ne asteapta de fapt dupa studii si aveam o imagine idealizata a profesiei respective. Trebuia sa avem o diploma si atat.
Un preot nu are cale de intoarcere chiar daca ar vrea, daca ar vedea ca nu este potrivit pentru el.
Si ce intelegeti prin preot misionar in B.O? Exista asa ceva?
Costel - f.frumos si bine spus.
|
E foarte adevarat ceea ce spuneti despre alegerea profesiei....multi dintre noi ne asteptam la cu totul altceva decat gasim in realitate. Apoi mai intervin si alte fenomene : pe langa dorinta noastra nemasurata de a face bine omenirii, mai apar si nevoile materiale, foamea, necesitatea unei locuinte, cresterea copiilor... si pentru asta din pacate suntem siliti sa facem si compromisuri, chiar "sa-l rastignim pe Hristos", cum a spus cineva mai devreme. Si din cate am auzit, asta se poate intamla chiar si in familiile preotilor. Desigur, putem sa nu le facem, dar pentru asta trebuie sa avem o credinta "beton armat", si daca alegi sa duci o astfel de existenta ascetica, e mult mai usor atunci cand nu ai familie (chiar daca ai, risti sa o pierzi).