Citat:
În prealabil postat de adam000
Omul care traieste in lume nu are cum sa nu deranjeze pe altii, oricat de mult ar increca sa nu o faca. Daca am trai singuri in pustie, atunci da, nu am deranja pe nimeni pt ca nu am avea pe nimeni in jur pe care sa deranjam. Insa in societate, oricat ne-am stradui, nu avem cum sa nu deranjam pe careva dintre cei cu care interactionam. Chiar fara nici o intentie de a deranja.
Cand intelegem acest simplu adevar, atunci va parea drept sa ii accept si pe ceilalti sa ma deranjeze (pt reciprocitate, nu neaparat fata de aceleasi persoane, ci fata de oamenii din jur).
Daca ne-am gandi ca Dumnezeu se "deranjeaza" pt noi in fiecare clipa (macar pt faptul ca existam), atunci nu e drept ca si eu sa ma deranjez pt aproapele meu (daca Dumnezeu se "deranjeaza" pe mine)?
|
Ma refeream strict la chestiuni rautacioase si nu la modul de a face compromisuri firesti in mediul social. Sa presupunem ca te pomenesti cu toata zapada din curtea vecinului, aruncata langa peretele casei tale, pe inaltime de 3-4 m. Sau in spatiul dintre case, peste bazinul hidroforului, de unde, daca nu m-as fi muncit sa-l eliberez, s-ar fi umplut de apa. Sau sa te pomenesti cu butuci de vie plantati in curtea ta, dar care se intind in bolta in curtea vecinului... Sau sa descoperi frecvent zeci de peturi, sticle goale de sampanie, cutii de bere, aruncate in curte, sau depozite intregi de gunoi mai prin fundul gradinii... Iar astea sunt doar cateva. Pentru unele m-a costat mult ca sa refac starea de fapt. Si NICIODATA n-am spus nimic. Ne intalnim, vorbim de vreme si de altele si-mi e rusine mie de rusinea care-ar trebui sa-i fie lui. Si NU. Nu i-am gresit niciodata cu nimic, dimpotriva, am cautat sa fiu un vecin cat se poate de linistit asa incat sa nu supar pe nimeni. Poate de aceea ma si doare. Ma rog la Dumnezeu sa-l ierte si sa-i dea intelepciune, iar mie rabdare sa trec cu bine peste toate. Daca inca sunt pus in fata unor astfel de incercari, inseamna ca mai am drum lung de parcurs pana la a le primi pe toate cu... bucurie...