[vsovivi]

Există steaua polară ca un pol nord ceresc şi un pol sud ceresc în care nu există o stea vizibilă. În jurul lor se rotesc celelalte stele pe cercuri concentrice. De exemplu luând carul mare el are poziţii diferite într-un an faţă de steaua polară şi practic el se roteşte în jurul stelei polare pe timpul unui an, aşa se vede de jos, deci stelele văzute din apropierea polului nord se rotesc în cercuri concentrice cu centrul în steaua polară respectiv dacă ne aflăm în polul sud acolo stelele se rotesc pe cercuri concentrice în jurul polului ceresc sud. Şi ele se rotesc astfel încât se păstrează formaţiunile, adică se învârte carul mare şi carul mic şi celelalte păstrându-se desenul, semnul, adică rămânând la aceiaşi distanţă unele faţă de altele în mişcarea lor circulară în jurul polului ceresc nord respectiv sud.

Unii ar explica aceste fenomene prin sfericitatea pământului şi mişcarea stelelor prin rotaţia în jurul axei sale a pământului şi că aşa se vede de jos din moment ce pământul se învârte şi în jurul axei sale şi în jurul soarelui şi sistemul solar se învârte şi el.

Să zicem că steaua polară şi axa pământului ca glob şi polul sud ceresc ar fi fixe pe întreg anul aşa cum se vede de jos. Atunci asta ar însemna că pământul nu-şi schimbă înclinaţia faţă de cer ci numai faţă de axa de rotaţie a pământului în jurul soarelui, axă ce trece prin soare, ajungând la apogeu înclinaţia în mijlocul verii şi apoi al iernii când axa NS a pământului faţă de soare are înclinaţie inversă maximă. Deci ar însemna că polii N şi S ai pământului şi ai cerului sunt ficşi şi plasaţi toţi patru pe aceiaşi axă care se înclină faţă de axa soarelui simultan, faţă de axa perpendiculară pe planul de rotaţie al pământului în jurul soarelui. Ar rezulta astfel că soarele este în centrul cerului şi pământul împreună cu toate stelele cerului îşi înclină axa faţă de el sau ar însemna că soarele ar penedula în sus şi în jos pe axa lui perpendiculară pe cercul mişcării de rotaţie a pământului în jurul soarelui în timp ce axa pământului şi axa polilor cereşti ar coincide şi ar fi fixă. Iar coincidenţa axelor ne-ar trimite la ideea că pământul e fix împreună cu steaua polară şi cu polul ceresc sud şi că soarele se învârte în jurul pământului pe o traiectorie a cărei înfăşurătoare ar fi un cilindru. Deci cum nu se poate uşor crede că e posibil ca tot cerul să se mişte sincron cu pământul în jurul soarelui, sincronism realizat de coincidenţa axei pământului cu axa ce trece prin steaua polară şi prin polul ceresc sud, rezultă că soarele se mişcă şi pământul e fix faţă de steaua polară şi faţă de polul ceresc sud faţă de care se mişcă stelele în cercuri concentrice.

Dacă pământul îşi schimbă înclinaţia axei sale N-S faţă de axa polilor cereşti înseamnă că respectiva stea polară nu mai arată nordul decât în planul format de cele două axe ce se intersectează.

Şi dacă pământul se învârte în jurul soarelui atunci polii cereşti în jurul cărora se învârt toate stelele, polii pământului şi soarele ar avea mişcări unele faţă de altele imposibil de descris pe timpul unui an ca să explice apariţia anotimpurilor.