Citat:
În prealabil postat de adam000
De data asta tu te-ai exprimat insuficient de clar.
Nu stiu ce sa inteleg din ce spui - ca iubirea concreta de aproapele inseamna ca e posibil sa-l iubesti pe Dumnezeu? Ce intelegi prin "e posibil"? Posibilitatea aceasta inteleasa ca o capacitate, un potential este reala prin insasi felul in care a facut Dumnezeu pe om - dupa chipul Sau (adica da, este posibil sa ajungi sa-L iubesti pe Dumnezeu; orice om are aceasta capacitate/posibilitate - la asta sintem de fapt chemati).
Daca prin "e posibil" in contextul spus de tine, doresti sa inteleg ca este (intr-o masura) realizat (ca urmare a realizarii dragostei concrete pt aproapele), cu asta nu mai sint de acord. Pt ca dragostea concreta pt aproapele poate fi in multe moduri departate de Dumnezeu sau firesti (dragostea parintilor fata de copii, etc), insa pina si modurile firesti la omul departat de Dumnezeu sint incomplete, pervertite cumva, in sensul ca nu sint ceea ce trebuie. Omul departat de Dumnezeu de fapt nu stie sa iubeasca (chiar daca isi imagineaza ca stie) nici pe aproapele, nici pe Dumnezeu (insa daca se va ruga la Dumnezeu sa-l invete cum sa-si iubeasca aproapele si pe Dumnezeu, ii va descoperi Dumnezeu). Numai in comuniunea cu Dumnezeu, in/de la Dumnezeu iubirea devine ceea ce trebuie (adevarata iubire). Adevarata iubire este cea de la Dumnezeu.
Ce spune Apostolul este adevarat: daca nu iti iubesti aproapele, atunci sigur nu il iubesti pe Dumnezeu. Insa de unde tragi tu concluzia ca reciproca e valabila? De unde deduci tu ca daca iti iubesti aproapele atunci inseamna ca il iubesti pe Dumnezeu? Pt ca pe aproapele omul departat de Dumnezeu il iubeste cu o iubire pervertita, cu o falsa iubire (cu ce isi imagineaza el, la masura lui, ca e iubire).
Nu stiu ce intelegi tu prin "iubirea abstracta" de Dumnezeu, insa nu este iubire de Dumnezeu. Pt ca iubirea nu este ceva abstract.
|
Tu fie nu știi să citești, fie faci pe-aici figuri de ”Gică contra”. N-are niciun sens să mă mai explic. Recitește-ți textul și întreabă-te cum stai cu logica discursivă!
De exemplu în fraza asta : ”Ce spune Apostolul este adevarat: daca nu iti iubesti aproapele, atunci sigur nu il iubesti pe Dumnezeu. Insa de unde tragi tu concluzia ca reciproca e valabila? De unde deduci tu ca daca iti iubesti aproapele atunci inseamna ca il iubesti pe Dumnezeu? Pt ca pe aproapele omul departat de Dumnezeu il iubeste cu o iubire pervertita, cu o falsa iubire (cu ce isi imagineaza el, la masura lui, ca e iubire). ”
... unde mă întrebi pe mine de unde trag concluzii pe care numai tu le vezi. Ce-am spus eu (și tu n-ai priceput) găsești în verset. Adică: nu-l poți iubi pe Dumnezeu dacă nu-ți iubești aproapele.
Și cu ”iubirea abstractă” te invit să răsfoiești un dicționar!