[windorin]

În prealabil postat de N.Priceputu

Este, oare, normal în căsătorie acest război care vizează iubirea, în cele din urmă? Se poate trece, în urma unei lupte în doi de o viaţă, de la iubirea de sine la iubirea curată a celuilalt şi la iubirea împreună, desăvârşită, a lui Dumnezeu?

Sunt convins ca prin incercarile dintre soti se poate ajunge la o iubire tot mai curata de aproapele si de Dumnezeu. Conteaza insa si ce isi doreste fiecare. Acela care doreste sa duca o viata curata in Hristos, va vedea cum fiecare astfel de incercare se face o noua treapta spre curatirea inimii de egoism si de mandrie.

Familia este locul ideal unde fiecare dintre noi ne putem vedea mandria si unde putem dobandi smerenia, cerand'o lui Dumnezeu mai ales in momentele de incercare. Treptat, ajung sa iubesc fiecare incercare, in pofida maniei si a durerii sufletesti care o insoteste. Numai in momentele de incercare am vazut cat de mandru sunt, cat de putin iubesc, cat de slab sunt si cat de mult am nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.

Un parinte spunea: "Iubiti rana si pe cel care v'a facut'o." Acela ne ajuta mai mult decat oricare altul in curatirea de patimi, caci inceputul se face prin cunoasterea celor care ne robesc, iar continuarea se face prin pocainta, in dragoste si in smerenie.

Sa ai pace si sa te bucuri. Pe cel linistit nu il poate tulbura nimic.
"Dobandeste pacea si multi se vor mantui in jurul tau." (Sfantul Serafim de Sarov).

În prealabil postat de anna21

"Pe de altă parte, lupta, atât cu sine cât şi cu celălalt, începea să se intensifice, iar ştiinţă despre cum trebuie purtată, despre când trebuie să învingi şi când să te laşi învins, despre lucrurile la care trebuie să renunţi şi cele la care nu trebuie cu niciun chip să renunţi nu aveam."

Trebuie sa renuntam la voia proprie, la mandrie, la egoism si la toate ambitiile, chiar si atunci cand vedem mai bine un lucru.
Nu trebuie sa renuntam la dreapta credinta si nu trebuie sa infaptuim rele, indiferent de pierderi. Domnul va fi cu noi.