Citat:
În prealabil postat de korinna
Acolo ma refeream la iubirea de sine ca forma a iubirii fata de celalalt. Din punctul meu de vedere suntem datori sa avem grija de noi pe cat ne sta in putinta, ca sa nu ajungem o povara puntru ceilalti (iata dragostea).
Invat pentru a ma descurca singura in viata si sa nu-mi chinui parintii prea mult, mananc sanatos ca sa ma bucur de cei din jurul meu cat mai mult si ca sa nu-i fac sa sufere prin vreo boala datorata neglijentei mele.
Increderea in sine care vine din multumirea de sine ca ai facut tot ce-ti sta in putinta sa-ti fructifici toate darurile Duhului Sfant. De restul ... se va ocupa mila Domnului.
|
Admit că troposul acesta poate avea un efect de magnet asupra celorlalți și să trezească în ei pulsația specială a ființei pe care o numim îndrăgostire, însă am avut impresia că acolo te referi la altceva (și deloc incorect). Poate că am ”citit” eu greșit.
Mai rețin un aspect interesant, deși nu fără semne de întrebare: grija de mine însumi pe un fundal altruist!