[ALEXANDRU ANASTASIU]

Noi românii avem mult sânge vărsat de calvini, mulţi mucenici. Noi ne-am apărat credinţa cu sângele nostru (iar nu cu sângele altora), pentru că noi am învăţat să urâm păcatul iar nu pe păcătoşi.

După cum vedeţi, originea întregului protestantism se află într-o teologie întunecată a dumnezeului mânios, într-o teologie a întunericului şi sângelui (al altora iar nu al sângelui propriu pentru adevăr cum fac Sfinţii Mucenici), într-o teologie arhiconică, demonică, drăcească.

Ereziarhul Calvin, rămâne un prooroc mincinos după cum spune Domnul nostru Iisus Hristos:

Matei 7:15 Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.
Matei 7:16 După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
Matei 7:17 Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele.
Matei 7:18 Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune.
Matei 7:19 Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.
Matei 7:20 De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte.
Matei 7:21 Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.
Matei 7:22 Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut?
Matei 7:23 Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.

După roadele lui cunoaştem că a fost prooroc mincinos, după crime şi minciuni sau mai bine zis mai întâi după minciunile-hule care L-au făcut pe Dumnezeu să-l părăsească drept pentru care mai apoi a ajuns prin hule criminal închizându-se astfel cercul vicios. Legătura între minciună şi crimă prin demoni o arată tot Domnul nostru Iisus Hristos:

Ioan8:44 Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

După acest pom, papa de la roma protestanţilor, cunoaştem că roadele, protestanţii de azi, cât s-ar strădui ei, dacă nu se leapădă de lutero-calvninism şi orice altă teologie întunecată, devenind ortodocşi, precum creştinii apostolici, vor avea şi ei aceleaşi roade, arhiconice sau bacucelice şi, după Evanghelie degeaba vor zice la judecată Doamne, Doamne, degeaba vor face minuni, degeaba vor scoate demoni în numele lui Iisus (deşi ei îl hulesc ca fiind isus) dacă vor lucra până la sfârşit fărădelegea. Adică, vor fi fără de legea dată de Hristos: Ortodoxia în Biserica Ortodoxă:

Matei 18:17 Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.


Dar dacă am pomenit de sângele vărsat pentru credinţă oare cei ce-şi varsă sângele pentru erezii, dezbinaţi fiind de Biserica Ortodoxă, sunt oare mucenici, după cum a sugerat Scoţianul, zicând: pinguini martiri de la polul nord?
Să nu jignim pinguinii. Deşi în cărţile ortodoxe de istorie contemporane, din politeţea şi dorinţa de a chema pe protestanţi şi papişti la ortodoxie se zice că ar avea martiri (în înţelesul lumesc), adevărul este altul, subliniat foarte bine de Sfinţii Părinţi. Cel dezbinat de Sfânta Biserică nu are Sfinţi Mucenici ci minciuno-martiri, trădători care, din râvnă rătăcită, (maimuţăreală demonică după mucenicie, insuflată de el slujitorilor lui, ca să-şi dea viaţa pentru el, dorind să fie şi el slăvit ca Hristos) îşi dau viaţa pentru o idee obsedantă. Este un gest prin care cel ce mărturiseşte minciuna prin suferirea morţii, deci fără posibilitatea de a se mai pocăi, se sinucide pentru diavol. Este un gest prin care se dăruieşte ireversibil celui mai mare păcat de pe pământ şi din iad: Dezbinarea de Sfânta Biserică. După cum spune Sfântul Ciprian al Cartaginei aceştia nu iau cununa virtuţilor ci răsplata trădării, pedeapsa îngăduită de Dumnezeu pentru ei, aici pe pământ, pentru a scăpa lumea de slujitorii fanatici ai minciunii. N-ar vrea Dumnezeu să-i piardă dar din uriaşa Lui dragoste, smerită, le lasă libertatea (ca şi Iudei când s-a spânzurat deşi dorea cu sete să-l mântuiască).
Dar ca să nu ne arătăm inventatori de idei ci doar următori smeriţi ai Sfintei Predanii Ortodoxe să urmărim cele spuse de Sfânta Biserică cu referire la pseudo-mucenici.

Voi reda mai jos scrisoarea pe care am trimis-o unei doamne ce credea că monofiziţii ucişi de mahomedani ar fi Sfinţi Mucenici.