Citat:
În prealabil postat de Mihailc
”[...]  |
Templul și baldachinul
Planul secund al icoanei sugerează prin câteva clădiri, orașul Ierusalim, însă principala arhitectură a reprezentării semnifică ori casa în care locuia Fecioara la vremea vestirii Arhanghelului, ori simbolul Templului sau al Cortului sfânt, pentru că Maica Domnului avea să devină „templu al Dumnezeului cel viu”, iar stâlpul atât de proeminent al baldachinului în care șade trimite simbolic către „stâlpul și temelia adevărului” care este Biserica.
Vălul roșu
Raza Sfântului Duh străbate, înainte de a ajunge deasupra creștetului Fecioarei, un văl roșu, purpuriu, care atârnă peste baldachinul tronului în care șade Fecioara. Departe de a însemna doar un acoperământ de felul celor care protejau de căldură locuințele în vremea aceea, rostul acestui văl primește un înțeles aparte în contextul acestui eveniment. Este, de fapt acoperământul, adăpostul trupesc, pe care Fecioara Maria îl oferă Fiului lui Dumnezeu, după cum spune Sfântului Andrei Criteanul în Canonul cel Mare: „
Ca din porfiră s-a țesut trupul lui Emmanuel înlăuntru în pântecele tău, Preacurată, ceea ce ești porfiră înțelegătoare.”.
Astfel, țeserea purpurii pentru perdeaua templului din Ierusalim prefigurează și indică urzirea lăuntrică a trupului lui Hristos ce se săvârșea în pântecele Fecioarei, prin lucrarea Duhului Sfânt, din momentul consimțirii acesteia, ea însăși devenind prin aceasta templul viu și lăcașul de sălășluire a Domnului Întrupat. Purpura simbolizează carnea, trupul omenesc pe care îl va lua Hristos din Fecioara. De aceea, purpura deține un simbolism aparte în lumea bizantină. Împărătesele dădeau naștere pruncilor în camera purpurie a palatului, motiv pentru care aceștia erau numiți „porfirogeneți”.
Cutiuța de lucru
La poalele scenei, pe pragul icoanei este strecurată un fel de cutie care nu este altceva decât cutia de lucru a Maicii Domnului. Prezența acestui obiect modest al universului casnic sugerează hărnicia sau, mai bine zis, trezvia lucrătoare a Preacuratei prin care se explică atitudinea duhovnicească a sa, în momentul întâlnirii cu Arhanghelul.