Citat:
În prealabil postat de delia31
Daca ai intelege intreg contextul si intreaga motivatie a apostolului Pavel cand le-a scris evreilor, daca n-ai analiza epistola sacadat, nu ai pune aceasta falsa problema.
|
Exact cu asta păcătuiește traducerea nouă sinodală, rupând contextul și tema odihnei spirituale a mântuirii și transferând-o în domeniul păzirii zilei de odihnă. Pentru apostolul Pavel ziua de odihnă a fost și a rămas sâmbăta, litera ei păzită fără spirit neavând nimic în comun dobândirea odihnei mântuirii. Cu atât mai absurdă pare fantasmagoria unora că litera sâmbetei s-ar fi transformat în litera duminicii. Și asta s-o spună chipurile marele apostol Pavel ("
o altă zi de odihnă." )!
Citat:
În prealabil postat de delia31
Care e tema centrala a epistolei catre evrei?
Care e motivul pt. care le-a scris Sf.Pavel evreilor? Ce framantari aveau evreii increstinati, de a trebuit Sf. Pavel sa le trimita o epistola in care insista ad nauseam pe tema odihnei?
|
Dacă aveți impresia că duminica (ori desființarea sâmbetei ca zi de odihnă) este tema centrală a epistolei către evrei, vă înșelați și demonstrați că ați analizat-o "sacadat".
Scopul epistolei este de a arăta vreilor că Iisus Hristos, care pentru iudei era și a rămas o pricină de sminteală (1 Cor.1,23.24), a devenit Marele Preot al tuturor oamenilor. În introducere (capitolul 1 și 2), Pavel demonstrează dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos. Apoi el dezvoltă argumentația printr-o paralelă mereu prezentă în epistolă, între Hristos și Moise ca eliberatori, între preoția levitică și preoția lui Hristos după modelul lui Melchisedec, între jertfele preoților pământești și Jertfa Supremă, între primul legământ și al doilea legământ, între Sanctuarul Ceresc și cel pământesc; într-un cuvânt între
Umbră și
Realitate.
În cadrul acestei strălucite demonstrații, se face și comparația (Evrei 4) între călătoria poporului Israel prin pustia Sinai până-n Canaan sub conducerea lui Iosua și călătoria spirituală a creștinilor către Canaanul Ceresc; se face paralela între odihna pe care trebuia s-o primească poporul evreu în Canaan și odihna spirituală promisă poporului lui Dumnezeu prin mântuire, o odihnă cam ca cea de sabat, cam cum S-a odihnit și Dumnezeu de lucrările Sale. Pledoaria aceasta "
ad nauseam" cum spuneți nu se face cu privire la lepădarea odihnei de sâmbătă (
σαββατιμός), ci cu privire la acceptarea odihnei spirituale a mântuirii (
κατάπαυσις). Este evidentă această insistență asupra
katapausis-ului (Evrei 3,11.18; 4,1.3.5.10.11) plus verbul înrudit
καταπαύω (Evrei 4,4.8.10) și pomenirea o singură dată a
sabbatismos-ului (Evrei 4,9). Nu vreau să insist asupra aplicațiilor diferite (patru la număr) ale cuvintelor
κατάπαυσις și
καταπαύω,deși ar fi necesară pentru înțelegerea deplină a argumentației pauline desfășurate în cap. 3 și 4. Nu ar face altceva decât să accentueze starea de nausee pricinuită unora de licoarea Babilonului. Îmi pare totuși bine că dumneavoastră nu puneți accentul pe schimbarea duminicală (de care vorbesc năuciții în cauză), ci pe starea spirituală a odihnei în Hristos - așa cum a intenționat și apostolul Pavel.
Pavel chiar face în acest sens cele două trimiteri la Iosua și David. Se știe că Iosua nu a avut intenția să schimbe ziua de odihnă săptămânală, ci a accentuat necesitatea ascultării de Dumnezeu, a păzirii poruncilor Lui (Iosua 22,5; 23,6). Se cunoaște de asemenea că David, prin care a fost făcut apelul profetic "
Dacă veți auzi astăzi glasul Lui, nu învârtoșați inimile voastre" (Evrei 4,7 - versiunea Sinodală), nu s-a gândit vreodată să ceară poporului să respecte altă zi de odihnă.
Cât privește pe Pavel, am repetat deja de multe ori că a respectat ziua de odihnă rămasă de la Creație, el având
obiceiul (Fapte 17,2) ca în ziua sâmbetei să fie în locul de închinare. Acest obicei nu trebuie să fie straniu, căci Pavel nu era un original făcând aceasta. El urma cu fidelitate
obiceiul lui Iisus (Luca 4,16) pentru că era urmașul lui, era creștin!