[AlinB]

În prealabil postat de andreicosmovici

Dupa parerea mea, actul de a te abtine presupune cunoasterea consecintelor de care vrei să te adăpostești, deci conține o intenție certă de opoziție față de ce "ar putea să se întâmple", adică o sarcină. Altfel, de ce s-ar mai abține cineva? Să nu confundăm abstinența cu castitatea. Castitatea nu poate fi invocată ca motiv pentru spațierea "morală" a nașterilor.

Nu stiu ce diferenta faci tu intre cele doua.
Probabil de durata.

Dacă spui că abstinența "ortodoxă" înseamnă abținere de la actul conjugal, atunci, cel puțin din punct de vedere mecanic, abstinența "catolică" funcționează la fel.

Daca ignori detaliile.
Dar stii vorba aia: diavolul se ascunde in detalii.

Și, așa cum am spus mai sus, cum poți dovedi faptul că o familie ortodoxă practică abstinența "ortodoxă", și să susții, în același timp, că aceeași familie nu este conștientă de efectul implicit, asociat cu abstinența, de "întârziere" a unei posibile sarcini? Altfel, de ce s-ar mai abține?

Bun, deci sa intram in detalii.

Abstinenta ortodoxa inseamna "NU" si "NU".
NU vreau sa-mi asum consecintele actului sexual (sarcina, copii, etc.) ma abtin si de la actul sexual pentru ca sensul si finalitatea lui, lasata de Dumnezeu, este sarcina.

Abstinenta catolica inseamna "DA" pentru actul sexual si "NU" pentru sarcina.
Adica gust din placere, dar nu imi asum consecintele.

Cam la fel si cu Onan: fac sex cu sotia fratelui meu, dar nu-i las urmasi.


Asa zisa "deschidere fata de viata" e o minciuna si nici macar una alba -diferenta fata de Onan este una de tehnica.
Si el folosea un procedeu "natural" - impiedica contactul intre materiile necesare conceptie.
Si metoda calendarului urmareste EXACT acelasi lucru.

AlinB, spui că abstinența este cea mai fericită cale de urmat. Dacă este pentru viața monahală, te înțeleg. Dacă spui asta pentru viața de familie, atunci intervine o contradicție în termeni: ce are a căuta abstinența în viața de familie, unde una din îndatoririle creștinești este chiar procrearea?

Motivul l-ai enuntat chiar tu, din anumite motive (sa speram ca justificate) cei doi sau unul din ei poate decide ca nu-si pot/poate asuma aducerea pe lume a altor copii presupunand ca totusi exista cativa.

În definitiv, dacă BOR acceptă cel puțin un singur motiv pentru care soții ar trebui să se abțină, atunci se află pe aceeași linie "de intenție"cu BC. Există sau nu există motive pentru care BOR acceptă, ca legitimă, decizia unor soți de a amâna venirea unui copil pe lume?

Presupunând că nu există, și fără să doresc să minimizez (teoretic, evident) puterea lui Dumnezeu de a subveni lipsurilor și neputințelor noastre, ce se întâmplă cu soții care au reale dificultăți materiale sau medicale, pentru care se recomandă amânarea sarcinii numărul "n" cu o lună, două sau mai multe? Presupunând că există, atunci intențiile pentru care BOR și BC acceptă spațierea nașterilor sunt similare.

Cred ca singurul motiv care ar fi cu adevarat justificat ar fi un caz medical grav.
E destul de greu sa-ti dai parerea pentru fiecare din orice alte posibile motive deoarece poate fi nu doar un singur motiv ci chiar o combinatie de motive unele justificate altele mai putin justificate spiritual.
De asta si fiecare caz in parte trebuie judecata cu duhovnicul si nu se pot stabili norme absolute care sa acopere absolut toate situatiile posibile.

BC a integrat, în reflecția ei, realitatea creată și lăsată omului de Dumnezeu: aceea a împărțirii unui ciclu feminin în perioade fertile și infertile.

La fel a lasat si Dumnezeu posibilitatea ca barbatul sa nu-si finalizeze actul sexual asa cum trebuie pentru a nu produce o sarcina.

A lasat si posibilitatea ca femeia/barbatul sa se simta satisfacuti sexual fara a avea un act sexual complet sau cu un partener.

La fel a lasat posibilitatea ca sectionand carotida (o mica incizie, nici nu doare cine stie ce) sa pui capat vietii unui om.

Poate imi explici si mie de ce crezi ca a folosi aceste lucruri "lasate de Dumnezeu" vin automat si cu o binecuvantare in a fi folosite.

Făcând permanentă referire la motive serioase ("seriis causis"),
reamintind fără încetare îndatorirea creștină de a aduce pe lume copii (nici Dumnezeu nu a vorbit de un număr anume de copii), și trimițând permanent la propria conștiință, libertate și responsabilitate de fii ai lui Dumnezeu, BC învață, în mod unitar, că viața conjugală este morală și în afara posibilității de a da naștere la copii, cu respectarea celor trei condiții de mai sus.

Sa lasam teoria si sa-ti pun o intrebare la obiect pentru care prefer un raspuns la obiect.
In biserica catolica, judeca sau nu duhovnicul motivele contraceptiei si da sau nu binecuvantare pentru contraceptie?

Sau altfel spus, a folosi motivele gresite pentru contraceptie este sau nu un pacat care este spovedit si pentru care se da canon?

O altă părere (nu spun concluzie, las deschis subiectul inclusiv pentru mine) este că nu se poate pretinde că există abstinență doar pentru abstinență (adică fără să fie conștientizat efectul implicit de "întârziere" a unei sarcini - în speță, abstinența "ortodoxă", abstinență "bună" în act și intenție), și abstinență cu intenție conștientizată de "întârziere" a unei sarcini (în speță, abstinența "catolică", abstinență "rea" în act și intenție). Abstinența rămâne abstinență, indiferent cine și când și de ce o practică: este un act deliberat de amânare a sarcinii. Adică, cineva spune "Știi, eu doar mă abțin și atât", iar celălalt spune "Eu mă abțin fiindcă doresc să amân o sarcină". Eu nu găsesc argument pentru care, în primul caz, cineva să răspundă "stai liniștit, e ok", iar în al doilea caz, să spună "a, e un act imoral și contraceptiv, ceea ce faci".

Faci intentioant sau nu niste confuzii care cred ca au fost lamurite mai sus.
Dar sa mai fac o incercare:

Abstinenta catolica nu e abstinenta, este echivalentul lui "a gusta din fruct, dar a nu plati pentru el".

Asta duce la ce zie o zicala care se foloseste in alt context - de ce sa cumperi vaca cand laptele e gratis?

De ce sa faci copii si sa-ti asumi responsabilitatile, sa ai o viata dificila cand poti sa faci sex si fara sa ai ani dupa dureri de cap?

Sau, cazul fericit - facem un copil si urmatorul il spatiem pana la menopauza - atunci i-a venit randul dar daca n-a mai fost sa fie, care e vina noastra?

Instinctul sexual - lasat de Dumnezeu (cred ca aici suntem de acord, nu?) tocmai pentru ca individul sa fie impulsionat in a depasi barierele aparente si a-si implini menirea - aceea de a perpetua specia, este deturnat mai exact pervertit de la menirea lui si pus sa lucreze pentru placere dar nu si pentru scopul sau final.

Nu trebuie sa stai sa analizezi prea mult ca sa vezi ca acelasi lucru se intampla in majoritatea cazurilor condamnate chiar de BRC ca fiind perversiune (apropo, acum intelegi de unde vine termenul?) sexuala.

In final, prin aceasta abordare, aceasta pervertire a instinctului perverteste si natura spirituala a omului - el este invatat ca se poate folosi de orice "a lasat Dumnezeu" cum spuneam mai sus pentru a-si atinge satisface poftele elundand de fapt intentia Divina si mai rau - avand chiar impresia de legitimitate morala.

Abstinenta ortodoxa inseamna: zici ca nu ai bani sa cumperi? (ca esti sarac, ca ai datorii, ca vrei o vacanta in Grecia - nu conteaza) nu te atingi de marfa.

Asta duce la o adevarata responsabilizare vizavi de actul procreativ si elimina problema pretextelor care prin insasi natura umana tind sa ia locul motivelor.

De regula instinctul sexual este unul foarte puternic - daca se ajunge totusi la abstinenta in pofida lui, poti fi sigur ca motivele sunt ff. intemeiate si in felul acesta se ajunge practic la un echilibru (cu conditia totusi sa exista un punct de sprijin duhovnicesc al acestei balante).
In felul acesta instinctul lucreaza ca un factor pozitiv in fiinta spirituala a omului iar energia din spatele lui poate fi canalizata in directii spirituale.

Clar acum?

Am observat, și sper să nu exagerez dacă cer să fie lăsat la latitudinea cititorului să interpreteze, după cum dorește el, cele scrise de mine. Spațiu pentru argumentație există din plin, nu cred că trebuie să-mi fie înlocuite cuvintele proprii cu cele ale cititorului. Alți cititori au "ochelari" proprii de lectură, cred că trebuie respectați atât ei, cât și autorul articolului. Mulțumesc.

Atunci incercati sa folositi termenul corect si sa nu va ascundeti in spatele cuvintelor alese pentru a eluda in constiinta cititorilor un principiu moral asa cum si biserica dvs. face acelasi lucru cu constiinta enoriasilor ei.

In loc de "spatierea nasterilor" folositi va rog "contraceptie" sau "planificare familiala" pentru ca asta este de fapt ceea ce se practica si se predica in insusi "corabia manturii" unde considerati ca va aflati.

Multumesc.