Aşa este ... a fost doar un mod de a spune.

Şi dacă cineva deţine o carieră de piatră nouă ni se cuvine să prădăm mormântul? Dacă toţi care trec pe la mormânt (zeci, sute de oameni pe zi) şi iau 2-3 pietricele ar rămâne mormântul fără, iar cel cu cariera de piatră ar trebui să fie la dispoziţia nostră. Bună logica numai că eu unul nu sunt de acord cu ea.

Ar fi fost mult mai bine să te omori după suveniruri, decât să te omori după neplăcerile şi judecăţile astea nefondate. Orice exemplu mi-ai aduce nu stă în picioare atâta timp cât tu vrei să te declari o creştină ortodoxă practicantă. Sper că am fost destul de clar.

Am o întrebare - în afară de partea asta a neplăcerilor de la mănpstire pe care văd că o scoţi în evidenţă (făcând concuenşă chiar şi televiziunilor) ... ceva frumos de acolo nu ne poţi mărturisi? Sau ai doar cu asta ai rămas în urma perelinajului de la Prislop?

Măi, cât se mai pot văita oamenii de cum sunt primiţi pe la mănăstiri - de parcă ar trebui să li se pună covor roşu cînd intră în mănăstire...păi dacă asta e regula acolo, gata nu mai comentăm - tu când mergi în vizită la cineva faci ce vrei sau ce ţi se permite să faci? Ce s-ar întâmpla dacă la mănăstiri sau în biserici s-ar permite lucrurile după placul oamenilor? Îţi dai seama ce haos ar fi? Ia opreşte-te un minut din judecăţile astea lumeşti. Ia pune-te tu în locul maicuţelor... ai stat să te gândeşti că ele fac ascultare?...ai stat să te gândeşti că nu sunt nişte sfinte (sau cine ştie poate sunt şi de asta nu le înţelegem la fel cum şi părintele nu a fost înţeles de mulţi, chiar şi din rândul bisericii)? Chiar părintele spunea: "Iisus nu a avut nici un păcat şi, cu toate acestea, ce puţini l-au ascultat!"...ai stat să te gândeşti oare prin ce trec ele acolo zilnic cu sute de oameni care deobicei îşi văd doar interesul propiu şi nimic mai mult...ai stat să de gândeşti că poate asta a meritat doamna căreia nu i s-a îndeplinit dorinţa?...ai stat să te gâdeşti că poate a fost încercare pe care din păcate ea nu a trecut-o plecând de acolo mâhnită.

Vai cât de uşor ne vătămăm. Suntem atât de sensibili şi atât de "drepţi" încât nouă ni se cuvine totul. Aş putea să continui, dar mă opresc. Noi oamenii suntem orbiţi de interesul nostru - şi dacă ni se atrage atenţia că nu avem voie să facem un lucru - strâmbăm imediat din nas. Vai nouă cică "credicioşilor". Păi asta înseamnă să fii creştin? Să te superi la cea mai mică adiere de vânt? Asta ne-a lăsat ca pildă Mântuitorul şi sfinţii părinţi?

Îmsă putem deveni sălbatici din mândria care nu ne slăbeşte nici măcar când intrăm într-o mănăstire sau biserică. Mândrie şi lipsă de smerenie...dar nouă ni se cuvine totul şi ce cele mai multe ori ne vedem doar propiul interes şi nimic mai mult.