Citat:
În prealabil postat de Mirela0110
ehee... a trecut vremea ... subiectul era scris in decembrie 2010 ... de nascut baiatul s-a nascut asa cum am zis in aprilie 2011, pe 14 ... are deja un an ... si acu in aprilie 2012 asteptam al treilea membru, o fetita, care se va naste cu ajutorul lui Dumnezeu prin iunie ... sincer sunt foarte speriata ca nu stiu cum am sa ma descurc cu trei ... noi stam cu bunica care are foarte mari dureri de spate, de picioare, merge greu, dar multumesc ca am noroc de ea, sotul e mai tot timpul plecat cu serviciul, il trimite o data pe saptamana si la bucuresti vreo 2 zile si socrii sunt din piatra neamt, mai vin ei dar na destul de rar, fiecare cu viata lui ... sper doar sa le aranjeze Dumnezeu pe toate si sa o tina pe bunica in viata si sa ii dea sanatate, sa ma pot descurca cu 3, ca fara ajutor e tare greu ... e stres, oboseala, nervi, griji ... unu tipa, unu plange, unu e flamand, unu trebuie schimbat, unu vrea o jucarie, unu vrea sa doarma ... si cateodata cand bunica na, e si normal, nu mai poate de oboseala si dureri si se culca, eu raman singura cu astia 2 mici, fata de 3 ani si biatul de un an ... nu ma plang, dar sunt destul de terminata psihic si prin faptul ca nu pot conta mai deloc pe sot, ca nu este alaturi de mine, sau cand vine acasa ori e obosit, ori e nervos, numai de copii nu are chef ... de asta mi-e foarte frica ca nu stiu cum am sa ma pot descurca aproape singura cu 3 ... ce pot sa spun, sper sa le randuiasca Dumnezeu pe toate ...
|
Draga mea, Dumnezeu nu da niciodata mai mult decat poti duce. Si daca a hotarat s ate binecuvinteze cu inca unul, in mod sigur iti va da puterea sa te descurci.
Si eu am fost exact in aceeasi situatie. Doar ca nu aveam nici o bunica...Un sot plecat toata ziua, eu stateam singura la tara cu 2 copii. Uneori ma vedeam cu sotul o zi pe saptamana cat sa imi aduca cursurile ca sa invat ptr facultate(eram si studenta). Iar al treilea era pe drum. Iar viata la tara nu e tocmai usoara: fa focul, adu apa, matura curtea, pliveste gradina, matura zapada din curte, cumparaturi in sat . La astea se adauga tot ce presupune ingrijirea adoi copii mici: unul de 2 ani si unul de 1 an.Apoi sotul s-a imbolnavit, a stat cateva saptamani internat, iar eu mergeam pe tren la el cu cei doi copii. Eram in luna a 7. Dupa nasterea mezinului ne-am mutat la oras(simteam ca s-au adunat prea multe si nu as mai putea suporta o lauzie cu apa rece si baia sloi).
Apoi s-a nascut al treilea. Nu putine au fost lunile in care le faceam singura pe toate: mancare, curatenie, ingrijit copiii, baie la copii. Sotul statea cu noi, dar era mai mult plecat; in schimb facea cumparaturile si ma ajuta sa mai ies cu micutii la plimbare, caci fiind asa mici era imposibil sa iesi singura cu ei intr-un oras asa mare.
Dar timpul a trecut...primele luni au fost crancene...de multe ori ma culcam plangand spunand ca nu mai pot.Asa cum am spus, pe sot nu ma puteam baza prea mult deoarece boala lui se vindeca incet, fiind nevoita sa il menajez si pe el.
Acum prichindeii sunt mari, mezinul are deja 3 ani.Fac echipa minunata impreuna.Sufera atunci cand trebuie sa ramana acasa, intreband mereu cand vin fratii lui.Se iubesc, se pupacesc, sa joaca impreuna, se mai bat, se parasc.
Sunt cel mai minunat dar pe care mi l-a dat Dumnezeu!
Si pentru ca Domnul nostru e boier mare, si cand da, da din belsug asteptam cu bucurie si cea de-a doua surioara. Speram ca poate se va echilibra balanta si vor fi doi-doi.
Nu mi-e teama de nimic. Stiu ca daca Domnul a trimis-o, El ii va purta de grija. O va ajuta in primul rand sa ajunga cu bine pe lume, apoi se va ingriji de cele necesare. Singurul lucru de care ma ingrijorez e ca nu cumva, din cauza slabiciunii si a neputintei mele, sa se vateme in vre-un fel aceste suflete curate lasate in grija.
Ti-am zis toate astea dintr-un singur motiv.S a te incredintez ca Domnul are grija de toate in chipul cel mai minunat, si El e Acela care ne ajute sa ne ducem in tacere crucea. Personal, nu cred ca as putea duce o cruce mai cu bucurie decat cresterea si ingrijirea copiilor.
Caci asa cum spunea un poet drag
"(...)fara jerfa nu-i cununa vrednica si buna/ caci cununa fara jerfa este doar minciuna" Traian Dorz