Citat:
În prealabil postat de laurastifter
Știu, ne este destul de greu să spunem "Hristos a-nviat" la o lună după Paști, când întâlnim o persoană indiferentă față de religie. Parcă ne imaginăm reacția interlocutorului nostru: "Hei, a înviat demult, paștele a trecut de-o lună".  Dar tocmai această reacție ironică (de cele mai multe ori, cauzată de neștiință, iar nu de răutate) este un bun prilej pentru noi de a-i vorbi despre necesitatea mărturisirii Învierii și, în primul rând, de a-i aminti de Învierea lui Hristos. |
Adevărat a înviat!
Am avut și eu și încă am această problemă vizavi de cei mai puțin obișnuiți cu acest salut-mărturisire, adică cei care nu frecventează biserica. Mă gândeam că le par ciudat și cred că mă întrebam dacă nu cumva chiar sunt. Totuși, mustrările de conștiință nu întârziau să apară după fiecare salut lumesc, așa că mi-am asumat în anii trecuți salutul pe toată perioada pascală.
Am constatat că reacțiile celorlalți au fost, după ce au trecut peste mirare, favorabile, răspunzându-mi cu bucurie la fel. Puțini au fost cei deranjați, întorcându-mi un simplu „bună ziua”. Așa că mi-am dat seama că toată lupta se poartă în mine însumi, în gândurile și ezitările mele, că nu ceilalți, ci eu însumi sunt necredincios și lipsit de curajul mărturisirii.