Citat:
În prealabil postat de anna21
Si nu este vorba de "sporit frumusetea", ci de faptul ca barbatii considera ca lipsa de atractivitate un defect peste care nu se poate trece, chiar daca este vorba de sotia lor.
|
Cred ca aici depinde de la caz la caz. Si barbatii sunt diferiti intre ei, nu gandesc toti la fel.
Citat:
În prealabil postat de anna21
Si nu are rost sa cadem in extreme spunand ca o femeie care nu este aranjata este obligatoriu in treining si miroase a varza.
|
Ai dreptate. Cred ca fiecare femeie are un stil personal. Am cunoscut femei foarte cochete, care aveau o pricepere deosebita in a se aranja, facea parte din felul lor acest lucru, dar si femei naturale, care nu aveau nicio pasiune pentru a se gati si aranja si in acelasi timp nu erau dizgratioase sau neingrijite(asa cum spunei si tu de acea mamica cu trei copii), aveau un fel de a fi degajat si natural, te faceau sa te simti bine in compania lor. Important este ca fiecare barbat sa-si aleaga de la inceput genul de femeie pe care il prefera si cu care se potriveste si invers. Mi se pare greu sa ai un sot care te vrea intr-un anumit fel, care pe tine nu te reprezinta. Este un chin sa treci peste ceea ce simti, sa te conformezi si sa devii de fapt ce vrea celalalt.
Citat:
În prealabil postat de anna21
Ceea ce asteapta barbatii depinde mult de ceea ce dicteaza mass media. Barbatii nu mai au asteptari realiste, nu, este obligatoriu ca pe langa tot ceea ce ai de facut in casa sau cu copiii, sa-ti gasesti timp (si bani) pt a-ti asambla o imagine. Care nici macar nu este a ta.
De ex. in imaginea perfecta a femeii pe care o are sotul meu, exista specificatia "tocuri". Cosmarul perfect este sa-ti duci copilul mic in brate mergand pe tocuri de 12 cm. Eu am si cazut o data. Cu copil cu tot.
Mi se pare o cruzime si abuz sa pretinzi femeilor o astfel de incaltaminte (mai ales ca putine branduri fac pantofi cu toc in care chiar poti merge, iar preturile sunt prohibitive).
|
Dar si noi femeile trebuie sa ne spunem punctul de vedere. Poate suna cam bataios, dar chiar daca sotului meu ii place sa ma vada pe tocuri, daca trebuie sa plec cu copilul de acasa si sa il mai tin din cand in cand si in brate, pot sa-i explic frumos ca imi este imposibil sa-mi iau acei pantofi minunati cu tocuri de 12 cm. Eu cred ca trebuie sa tinem cont de parerea sotului, sa-l bucuram daca pot sa spun asa, aratandu-i ca pretuim preferinta lui, dar totul adaptat contextului. De exemplu nu o sa merg la cumparaturi sau in parc cu copiii pe astfel de tocuri. In aceasta situatie si sotul trebuie sa ma respecte si sa ma inteleaga.
Citat:
În prealabil postat de anna21
Eu port tocuri inalte, la dorinta sotului, am parul lung si frumos aranjat zilnic, am si rochia vaporoasa cand ies cu sotul, am parfumuri de nisa.. si o tona de frustrare pt ca nu vad in ce fel astfel de lucruri ma reprezinta, mi se par absurde.. si o ocean de dezamagire sa vad ca sunt importante pentru cei din jurul meu)
|
Te admir pentru asta, sunt de parere ca e bine cum procedezi. Cand iesi cu sotul e bine sa-i faci pe plac. E important scopul cu care faci toate acestea. In general femeile se machiaza, se aranjeaza pentru a atrage atentia, pentru a cuceri, dar tu faci lucrul asta strict pentru sotul tau, pentru pacea din caminul vostru, renunti putin la ceea ce-ti place tie de dragul lui si poate va veni si ziua in care el te ve intelege si va renunta la aceasta dorinta.