Frate Catalin, m-am hotarat sa fac lucrul de care m-am ferit cu dinadinsul in ultimele luni, asa cum am tot precizat: sa imi exprim pozitia fata de ecumenism.
Pana acum doar am facut mici remarci, mai mult in gluma, e drept ca si ironic acolo unde mi s-a parut ca e cazul (desi ar fi fost mai potrivit sa ma abtin de la orice ironie).
De ce? Asa cum am tot repetat, nu imi e clar cum stau lucrurile, nu am studiat, nu am cercetat, am dat mereu de comentarii despre ecumenism, texte si opinii destul de dezordonate si patimase, astfel incat nu imi dau inca bine seama ce e cu ecumenismul si de ce sunt cativa oameni aici care imi spun ca am o pozitie ecumenista...

Pe fondul multelor discutii de pe forum pe tema asta, voi preciza deocamdata un strop, atat cat s-a asezat in mine deocamdata.
Frate, iata:
1) De voieste cumva miscarea ecumenica sa creeze o biserica noua, un fel de sinteza a lumii moderne intre diferite confesiuni si orientari, un fel de limbaj comun al tuturor, o amestecatura de conceptii, practici etc., de voieste miscarea aceasta sa amestece sfintele slujbe ale Bisericii Ortodoxe cu alte practici: atunci eu spun NU SUNT ECUMENIST, DOAMNE FERESTE-NE DE RATACIREA DIN URMA!

2) De voieste miscarea ecumenica sa ma spovedesc la un pastor protestant sau sa imi botez copiii intr-o biserica sora, eu voi continua sa ma spovedesc in Biserica Ortodoxa, la un preot hirotonit dupa practica sfanta a Bisericii noastre, iar copiii ii va boteza preotul ortodox, asa cum si eu si toti ai mei au fost botezati.

3) De va trebui sa ascult la slujbele de duminica diverse cantari din alte biserici surori, eu voi cauta o biserica unde se canta asa cum am auzit de cand ma stiu, iar de nu gasesc niciuna, atunci voi canta singur cu liturghierul in mana, cu vecernierul si celelalte, cum ma va lumina Bunul Dumnezeu. Iar de nu mai am carti, voi canta din memorie. Iar de nu mai am nici memorie, voi canta cum imi va sopti inima.

4) Daca voieste ecumenismul ca eu, ortodoxul, sunt respectuos si iubitor (jertfelnic) fata de fratele sau sora mea din alte confesiuni sau credinte (fie si musulman sau budhist), ca eu sa stau la masa chiar si cu un ateu sau mai multi, ca eu sa ascult cu atentie, respect si bunavointa pe oamenii care au alte credinte, atunci da, sunt ecumenist.

5) Daca voieste miscarea ecumenista sa se schimbe anumite lucruri in forma (tinind cont de evolutia sau vremurile pe care le traim) vietii noastre in Biserica, de voieste de pilda sa avem computere si internet in manastiri, inclusiv aparatura medicala ultramoderna si doctori superpregatiti, atunci da, sunt ecumenist. Cata vreme acestea nu ating duhul nostru rasaritean, cata vreme Crezul si Sfintele Taine raman neschimbate, atunci nu am nici o impotrivire.

6) Daca voieste miscarea antiecumenica sa injur pe fratii in Hristos catolici, protestanti etc., doar pentru ca ei nu fac parte din B.O., atunci nu voi face aceasta, in ciuda oricaror posibile represalii.

7) Daca voieste miscarea antiecumenica sa cred ca oamenii care nu sunt ortodocsi sunt lipsiti cu totii de harul lui Dumnezeu si ca fac lucrarea vrajmasului, iar noi ortodocsii suntem in lupte de viata si de moarte cu ei, atunci nu pot face parte din aceasta miscare, deoarece o astfel de atitudine mi se pare de-a dreptul oribila, patologica, mistificanta, in final demonica.

Cred ca dezbaterile pe tema ecumenismului sunt superficiale si periculoase, cred ca am face mai bine daca ne-am vedea de pocainta noastra, cred ca avem mult de invatat sa ne purtam, mai intai, ca oameni intre oameni.
Atragerea constanta a atentiei catre pericolul ecumenismului imi pare izbitor de asemanatoare cu manevrele de distragere a atentiei publice prin scandaluri comandate gen intrarea la racoare a lui Gigi Becali sau accidentul nu stiu cui cu motocicleta etc.

Nadajduiesc sa am in vara asta cateva saptamani mai linistite in care voi face o mica incursiune mai serioasa in problema asta inca neclara, macar ca mi s-a spus de mai multe ori, de mai multi frati ortodocsi, ca ma cam dau cu ..."dusmanul" (???)
Fratilor, eu nu ma vad intr-o lume de dusmani, eu nu am dusmani, oameni buni! Si nici nu dusmanesc pe nimeni, prin harul Domnului si prin educatia primita de la mama si de la tata...
Iar de voiti sa va spun totusi ca am dusmani, ei bine recunosc, am: pe mine insumi (in ticalosia slabiciunilor si faradelegilor mele) si pe vrajmasul tuturor, cel care a fost de la inceput ucigas de oameni.

Frate Catalin, si eu ma rog pentru fratia voastra, precum si pentru multi oameni dragi (si chiar pentru cei mai putin dragi, desigur) de pe forum.
Fiti binecuvantat de Domnul Hristos, frate Catalin!
Domnul sa ne miluiasca!