Citat:
În prealabil postat de Doriana
Despre care utilitate ati vorbit? Am mai spus: acest dar are dubla utilitate: Pe langa ca este un semn pentru necredinciosi, este folosit pentru rugaciune. Recititi 1 Cor 14. Veti vedea ca Pavel ii invata pe Corinteni cum sa foloseasca darul, si nici vorba de evanghelizare pe acolo, caci Pavel tot spune de rugaciune inalta limba si nu o data.
Dvs negati scopul rugativ al acestui dar, iar pe cel de evanghelizare il respingeti pe baza ca astazi suntem scoliti si stim toate cele 6800 de limbi de pe fata pamantului. Hmmm...
|
Doriana, te contrazici pe tine la greu...
Spui ca darul este folosit pentru rugaciune, dar tu ai puterea - a se citi vointa sau cheful - sa vorbesti in limbi sau sa nu vorbesti in limbi.
Acum fa-ma sa inteleg: tu cand mergi la adunare si vrei sa vorbesti in limbi,
adica sa te rogi in limbi Dumnezeu iti da acest dar sau nu ti-l da?
Inseamna ca daca te rogi, IMPLICIT si vorbesti in limbi, nu-i asa?
Atunci inseamna ca cei care primesc acest dar in adunarea voastra,
adica cei care se roaga mai vartos primesc acest dar al rugaciunii in limbi?
Iar in ce priveste semnul dat pentru cei necredinciosi, deschidem un alt capiktol al discutiei noastre, si anume: darul vorbirii in limbi si, in general darurile duhovnicesti se dau
in Biserica sau si in afara Bisericii?
Citat:
În prealabil postat de Doriana
Ce e asa de greu? In orice lucru pe care Dumnezeu vrea sa-l faca printr-un om, il face doar cu acordul omului. De exemplu, El va da posibilitatea sa va pocaiti, dar nu va pocaieste cu forta. Puteti alege sa nu va pocaiti. El are in plan sa va faca preot, sau, mai stiu eu, prim ministru...Va creaza toate posibilitatile, insa nu o va face fara acordul dvs. Dumnezeu vrea sa va rugati si va da dor de rugaciune si cuvinte prin Duhul Sfant, in romaneste sau in alte limbi. Insa daca dvs nu vreti, inchideti gura, deschideti televizorul si urmariti meciul. Mie mi se pare destul e simplu...
|
Vezi, nu e asa simplu cum crezi tu, e extrem de simplist cum vezi tu lucrurile.
Din expunerea ta de mai sus, Dumnezeu imi ajunge sa-mi para ca este o persoana tipic occidentala: un fel de manager general care distribuie functiile unor oameni pe care nu poate sa-i dea afara. Asa ca daca cineva nu vrea sa fie simplu femeie de serviciu o muta la poarta, etc.
Din ce ai spus mai sus, Dumnezeu da darul vorbirii in limbi cui doreste el, fie ca acel credincios stie sa se roage, fie ca nu, fie ca faptele bune au ajuns sa faca parte din fiinta sa, fie ca nu a reusit nici macar sa se lase de faptele de rusine.
Si atunci cum devine vorbirea in limbi semn pentru necredinciosi daca un criminal care, totusi, doreste sa se roage in limbi - si nu uita ca darul acesta poate fi dorit de cineva nu neaparat ca se pocaieste, ci darul poate sa fie dorit de cineva
pentru spectaculozitatea lui - si i se da sa se roage in limbi? Ce va crede cel necredincios despre adunarea voastra si
ce va crede cel necredincios despre Dumnezeu? Ca Dumnezeu il accepta pe cel pacatos fara ca acesta sa renunte la faptele sale cele rele si fara ca acesta sa se pocaiasca?
Vezi tu, in toata aceasta pronie divina Dumnezeu pune multa intelepciune si iubire de oameni jertfelnica, iar vorbirea in limbi pe care tu o practici poate sa fie foarte riscanta in ceea ce priveste marturisirea de Dumnezeu.
Citat:
În prealabil postat de Doriana
Draga Illuminatule si Iuliu. Daca oamenii se mandresc si o iau pe aratura, Dumnezeu le poate lua darul dat. Dar asta nu desfiinteaza darul in sine. Harul a fost luat de la evrei dar nu a disparut, ci a fost dat Bisericii. Daca darul a fost luat de la corinteni pentru ca erau mandri, ce vina au atunci ortodocsii, care poate ca sunt mai smeriti? Sau daca erau ei mandri, ce vina a avut darul, pe care Dumnezeu l-a dat cu un scop? Se terminasera crestinii smeriti de pe fata pamantului si a fost nevoie sa se ia darul? Si, mai rau, de atunci nu s-a mai smerit niciunul?
|
Doriana, sa inteleg atunci ca faptul ca tu vorbesti in limbi inseamna ca esti smerita?
Si daca darul este dat
pe merit, atunci ce dar mai este acela?
Concluzia este, deci, ca darul vorbirii in limbi a fost retras de Dumnezeu
din motiv de iconomie a mantuirii neamului omenesc.
Si da, aici sunt de acord cu tine ca darul a fost dat Bisericii. Dar carei Biserici?
Citat:
În prealabil postat de Doriana
Dumnezeu a lucrat in acelasi fel de la infiintarea Bisericii si pana acum - dupa aceleasi principii - chemare-pocainta-botez-lucrare insotita de daruri, etc. Cand Duhul Sfant se cobora, se coboara cu daruri nu pentru ca erau atunci oamenii pagani, draga Iuliu, caci si acum se convertesc tot paganii, nu crestinii. Duhul Sfant se coboara cu daruri deoarece asa este El, datator de lucruri bune. Face parte din caracterul Duhului Sfant sa dea daruri, iar caracterul Duhului Sfant nu se schimba. Si niciodata in Biblie nu veti citi ca Duhul Sfant s-a coborat in mod invizibil sau presupus, cum cred ortodocsii astazi, ci mereu prezenta Duhului Sfant a fost insotita de semne exterioare, cel mai des vorbirea in limbi sau proorocia. Duhul Sfant nu e ceva care sa treaca pe langa tine si sa nu-l observi, caci este insasi puterea lui Dumnezeu si pe unde trece schimba lucrurile.
|
"Chemare-pocainta-botez-lucrare" zici tu.
Te intreb: cand ai simtit pocainta in suflet ai si vorbit in limbi, sau acest dar a venit mai tarziu, dupa ce te-ai botezat?