În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Iarăși sunteți orientat spre capra vecinului. Eu mă îngrijorez mai mult pentru ce se întâmplă la mine în țară, unde s-au făcut mari "progrese" în direcțiile de mai sus în ultimii ani.
-concubinajul a ajuns aproape generalizat. În România este privit ca cel mai normal lucru de pe lume. De curând, pe un forum medical am sfătuit o persoană celibatară îngrijorată de bolile transmise sexual și care întreba ce ar putea face să nu aibă asemnea griji. I-am răspuns că nu trebuie să aibă nicio grijă: doar să evite legăturile sexuale înainte de căsătorie și în afara căsătoriei. M-a întrebat dacă eu trăiesc în Evul Mediu. Nu am continuat, mi-am dat seama că pacientei îi par de pe altă planetă.
-legislația divorțurilor s-a modificat în direcția permisivității chiar sub ochii mei. Acum divorțul se poate face în România (și se face foarte des) la primărie sau chiar la notariat.
-"secularizarea hedonistă masivă": aici nu mă pronunț, termenul este un pic cam vag. Intuiesc ce vrea să spună, după reclamele outdoor pe care le văd pe Ștefan cel Mare și prin tot orașul.
-"căsătoriile" homosexuale: chiar dacă România încă nu face parte dintre țările care au inclus așa ceva în legislația civilă, ideea începe a câștiga forță. În curând va avea loc, iarăși, o paradă homosexuală. Vedem bine că homosexualii câștigă poziții importante, spre exemplu la TVR trebuie să fii sodomit ca să ai o ascensiune rapidă în carieră.
Dar încurajarea concubinajului în dauna căsătoriei îmbracă în România forme dintre cele mai insidioase. Spre exemplu, am completat un chestionar cu o întrebare despre soția mea și rudele ei, dacă lucrează într-o anumită branșă, ea sau rudele ei. Dacă ar fi lucrat, nu eram compatibil cu selecția asupra căreia privea chestionarul. Desigur, dacă nu eram căsătorit, aș fi fost oricum compatibil. Alt exemplu: când am cumpărat un bun imobil, la notariat mi s-a cerut să vină și soția, să semneze actul de cumpărare. Și până acum bunurile dobândite în timpul căsătoriei erau comune, numai că până acum notarii scriau: "cumpărător: cutărică, căsătorit". Bunul respectiv era o fâștoacă de teren în fundul Moldovei. Ca să îndeplinească asemenea cerere, a trebuit ca și soția mea să piardă timp și bani pentru deplasare la notariat. Nu ar fi fost cazul, dacă am fi fost concubini. Al treilea exemplu: ori de câte ori soția mea sau eu mergem în străinătate, chiar și numai o zi, cu copiii, la vamă ni se solicită o procură prin care soțul care nu este de față e de acord cu deplasarea. Nu, nu sunt valabile procurile generale, de tip "oricând, în orice țară", ci trebuie menționată perioada și țara de destinație. Familiile monoparentale nu au nevoie de această pierdere de timp și de bani cu procurile. Al patrulea exemplu: cu câțiva ani în urmă, multă agitație înm media a fost dată de prilejul numirii soțului unei crainice TV, Dana Războiu, în guvern. Subiectul dezbătut era dacă Dana Războiu mai poate fi crainică la știri. Ei bine, dacă nu soțul, ci concubinul ei ar fi fost numit ministru, nu era nicio problemă, iar Dana Războiu ar fi fost o foarte interesantă prezentatoare de știri, cu concubinul ministru.
|