Hei Illuminatule, iar ai adoptat discursul Înntunecatului? Nu-i frumos!
Ideea că termenul
πνεύμα (dativ pluralul
πνεύμασι în cazul de față) denotă o entitate conștientă a omului, capabilă de a trăi în afara trupului, nu este cuprinsă în sensul cuvântului și nici nu se poate ca un astfel de înțeles să fie derivat din întrebuințarea lui în Noul Testament. O astfel de concepție este bazată exclusiv pe opiniile voastre preconcepute cum că o entitate conștientă supraviețuiește corpului la moarte
Cuvintele „
v-ați apropiat”, din text sunt adresate
creștinilor vii, așa cum clarifică contextul. Pavel nu se adresează neprihăniților morți din veacurile trecute, ca și cum ar fi fost adunați în fața „Judecătorului tuturor” oamenilor, pe „muntele Sion”, în „Ierusalimul ceresc” (v. 22, 23). Este evident că numai într-un sens figurat creștinii vii pot să se adune înaintea tronului lui Dumnezeu, așa cum e zugrăvit în v. 22–24. În același sens, în cap.
4,16 el îi invită să vină „
cu deplină încredere la scaunul harului”. În același sens figurat creștinii vii găsesc „
duhurile” altor oameni „neprihăniți făcuți desăvârșiți” adunate acolo în duh, nu într-o stare imaginară în afara trupului. A face „duhurile drepților făcuți desăvârșiți” să se refere la „duhuri” ale celor morți, înseamnă a-l pune pe scriitorul acestei epistole în contradicție cu declarațiile clare ale Sfintelor Scripturi cu privire la starea omului în moarte.
În rest, rămâne cum am stabilit:
sufletul moare de 19 ori, și nu e
nemuritor niciodată!
