Citat:
În prealabil postat de Annyta
<<...cel ce se străduește pentru mîntuire nu trebue să caute darul științei. Căci știința îngîmfează, cum zice Apostolul. Se cuvine să întrebi despre patimi și cum să-ți conduci viața. Căci aceasta e de trebuință și duce la smerenie. Iar smerenia e mîntuirea prescurtată: ,,M-am smerit și m-a mîntuit Domnul", spune oarecrare dintre sfinți...>>
|
Așa este, însă smerenia se trăiește nu se trâmbițează și se plinește în cea mai desăvârșită discreție.
Și totuși, asta nu mi se pare o justificare aforistică a ignoranței, ci o precizare a priorităților. Există într-adevăr o iscodire pierzătoare de suflet, a minții aflate mereu în căutare de certitudini și asigurări teoretice pentru propria credință. În mod sigur intelectualismul sec și curiozitatea nesățioasă, nu sunt niște roade ale adevăratei trăiri întru Hristos, așa cum nici prostia voluntară nu e neapărat o virtute.