În prealabil postat de Laura19
mi-a stârnit îndeajuns interesul pentru a vizita cea mai apropiată mănăstire ortodoxă, care nu era alta decât ctitoria comună a părintelui Roman Braga și a Principesei Ileana a României (Maica Alexandra).
Eram pentru prima oară într-o biserică ortodoxă și am simțit dintr-o dată plinătatea păcii și a gravității care domneau aici. Din acel moment am căpătat un mare respect pentru Biserica Ortodoxă și am constatat, deși încă neclară în mintea mea, o mare diferență între aceasta și Biserica Catolică.
Încetul cu încetul, în decursul a 2-3 ani, m-am îndrăgostit pur și simplu de slujbele bisericești ortodoxe și am simțit o dorință puternică să experimentez cât de puțin viața monahală, pe de o parte pentru că nu eram prea copt în acel moment și, pe de altă parte, din cauză că toți apropiații mei erau protestanți ori catolici, în timp ce eu mă simțeam în firea mea ortodox.
Fiind foarte mișcat de viața monahală, am mers în Athos, sperând să-mi adâncesc viața duhovnicească și, în acest demers, am fost încurajat de către monahii athoniți să primesc botezul. Fusesem botezat în tinerețea mea ca protestant, dar când am devenit ortodox în America, mi s-a spus, cu îngăduință, să primesc doar Mirungerea.
A fost o cumpănă pentru mine, dar în cele din urmă am hotărât că mă voi boteza. Am locuit la mănăstirea Cutlumuș, unde am stat ca dokimos (încercat și acceptat), iar părinții m-au botezat în mare în locul numit Kaliagra, care înseamnă “loc bun de pescuit“.
Ce pot să spun? Părinții sunt cu adevărat oameni sfinți. Am fost foarte întristat să-i părăsesc, dar în același timp nu m-am simțit în stare să devin un monah athonit.
Acum nădăjduiesc și mă rog ca, atunci când va veni timpul să părăsesc această lume, Tatăl, Fiul și Duhul Sfănt să aibă milă de mine și să-mi mai îngăduie să gust din acel har și din acea pace.
Vă mărturisesc că, o săptămână după ce am primit botezul la Athos, am fost în cer. Vă rog să vă rugați pentru mine, deoarece acum sunt departe cu trăirea de acel har.
|