În prealabil postat de
Dumitru73 
imi aduc aminte de o povestire.
se spune un calugar, nu mai stiu de unde, se afla cu ascultare la munca, undeva pe un camp, singur.
nu le avea deloc cu cantatul, dar fiind singur si din dragoste tot timpul inalta imnuri religioase catre Dumnezeu.
probabil canta tare urat, caci la un moment dat a aparut un diavol care a inceput sa faca misto de el.
"ce faci ba tu aici?"
"ba tu iti bati joc de Dumnezeu cu cantarile tale"
si vrand sa-l umileasca i-a spus: "uite cum se canta"
si a inceput diavolul sa cante in graiuri ingeresti, de ramasese calugarul mut.
si canta diavolul, mai mult, mai frumos.
si tot cantand a inceput sa-si aduca aminte de vremurile cand strabatea Raiul si tot vazduhul se bucura de cantarile lui.
a inceput sa-i fie dor si sa-i para rau. si canta tot mai frumos.
si deodata, a vazut calugarul cum diavolul incepe sa-si piarda din intunecime si sa se lumineze.
iar la sfarsit l-a vazut transformat in inger de lumina si a vazut cum s-a inaltat la cer.
Citat:
În prealabil postat de stefan florin
astea sunt povestiri influentate de doctrina apocatastazei lui Origen
|
Povestirea asta circulă și în varianta că un călugăr l-a legat pe demon cu puterea Lui Hristos și nu l-a lăsat să plece pînă nu a cîntat o rugăciune de iertare, iar atunci a revenit la condiția originală de înger luminos. Ceea ce contravine libertății respectivei ființe, care a făcut o pocăință falsă, cu cuvîntul, nu o căință autentică.
Varianta în care demonul cîntă de bunăvoie și cîntînd se smerește, se pocăiește "amintindu-și" mai bine de starea lui inițială este plauzibilă. Eu cred că și diavolii au posibilitatea de a se întoarce spre Dumnezeu dacă vor, dar nu o fac deoarece nu le convine ideea de bine, de iubire, de ascultare, de smerenie, de armonie șamd. Deci nu pentru că nu pot, ci pentru că nu au chef - exact ca oamenii care au ales o viață rea, foarte departe de Binele suprem. Iar asta nu este o idee apocatastatică (sau chiar budistă din cîte rețin), adică pînă la urmă toate ființele vor ajunge la Dumnezeu într-o stare de bine, indiferent că în viitorul apropiat sau peste miliarde de ere cosmice inimaginabil de lungi.