Iadul este vesnic?

[stefan florin]

În prealabil postat de Dumitru73

imi aduc aminte de o povestire.
se spune un calugar, nu mai stiu de unde, se afla cu ascultare la munca, undeva pe un camp, singur.
nu le avea deloc cu cantatul, dar fiind singur si din dragoste tot timpul inalta imnuri religioase catre Dumnezeu.
probabil canta tare urat, caci la un moment dat a aparut un diavol care a inceput sa faca misto de el.
"ce faci ba tu aici?"
"ba tu iti bati joc de Dumnezeu cu cantarile tale"
si vrand sa-l umileasca i-a spus: "uite cum se canta"
si a inceput diavolul sa cante in graiuri ingeresti, de ramasese calugarul mut.
si canta diavolul, mai mult, mai frumos.
si tot cantand a inceput sa-si aduca aminte de vremurile cand strabatea Raiul si tot vazduhul se bucura de cantarile lui.
a inceput sa-i fie dor si sa-i para rau. si canta tot mai frumos.
si deodata, a vazut calugarul cum diavolul incepe sa-si piarda din intunecime si sa se lumineze.
iar la sfarsit l-a vazut transformat in inger de lumina si a vazut cum s-a inaltat la cer.

astea sunt povestiri influentate de doctrina apocatastazei lui Origen