[catalin2]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Pe cei drepţi e limpede că i-a scos. Dar numai pe ei?

Depinde ce înţelegem prin Iad şi Rai. Aici e de fapt problema. Dacă Iadul e un chin fizic cu foc ce te arde la propriu mistuindu-te încet şi pentru totfdeauna, atunci oricine şi-ar dori să scape de tortură. Dacă însă Iadul e un loc al manifestării libere a răului în continuare şi acel foc este iubirea veşnică a Lui Dumnezeu care străbate absolut toate fiinţele create, atunci Iadul are sens teologic şi Raiul nu ar mai fi de dorit decît pentru cei care au exerciţiul iubirii, al convieţuirii în armonie cu semenii şi cu Domnul lor. Judecata Lui Hristos plasează pe fiecare în locul potrivit - aici de remarcat că există infinite stări de bine şi de mai puţin bine atît în Rai cît şi în Iad.

Dar aici discutăm de situaţia celor adormiţi înainte de întruparea Mîntuitorului. Cei care au murit după venirea Sa în lume, în special creştinii, au fost şi sînt judecaţi altfel decît cei dinainte. Mă întreb ce sens ar fi avut judecata particulară a celor din vremuri imemoriale de vreme cei toţi au mers în Iad. Să-i despartă pe cei din sînul lui Avraam de restul?

Din moment ce zice ca pe drepti i-a scos cum am putea intelege ca pe toti i-a scos, am face la fel ca si catolicii, care din "de la Tala purcede" inteleg ca spune si "de la Fiul" printre randuri. Si ce diferenta ar mai fi fata de drepti, toti au ajuns in Rai, dreptii au luat plasa, puteau sa faca ce doreau ca tot acolo ajungeau. Vad la unii dorinta de a-i baga ei in Rai pe toti, din intelegerea gresita a ortodoxiei, care e privita prin prisma umanismului modernist. Domnul ne da reperele, nu putem sa facem noi pe zeii sa fie cum vrem noi, e cum spune Dumnezeu.
Sfantul Ignatie Briancianinov explica mai pe larg aceasta invatatura: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=14349
"Iata adevarata invatatura despre acest obiect, invatatura Sfintei, Universalei Biserici: mantuirea consta in restituirea partasiei cu Dumnezeu. Aceasta comuniune a fost pierduta de intregul neam omenesc prin caderea in pacat a protoparintilor. Tot neamul omenesc e o categorie de fiinte pierdute. Pieirea este domeniul tuturor oamenilor, atat a celor virtuosi, cat si a raufacatorilor.
Ne zamislim in faradelegi, ne nastem in pacat. "Voi pogori la fiul meu, plangand, in iad" zice sfantul patriarh Iacov despre el insusi si despre sfantul sau fiu Iosif, cel cast si minunat. Coborau in iad, dupa sfarsirea pribegiei pamantesti, nu doar pacatosii, ci si dreptii Vechiului Testament. La atata se limiteaza puterea faptelor bune omenesti. Acesta e pretul virtutilor firii noastre cazute! Ca sa se refaca comuniunea omului cu Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, ca omul sa obtina mantuirea era necesara rascumpararea. Rascumpararea neamului omenesc a fost savarsita nu de un inger, nu de un arhanghel, nu de vreo fiinta si mai inalta dar marginita si creata – ci a fost savarsita de insusi nemarginitul Dumnezeu.
Prin credinta, numai prin credinta, putem intra in comuniune cu Dumnezeu, prin mijlocirea Tainelor pe care ni le-a daruit El."

Asadar toti mergeau in Iad, pentru ca pierdusera harul de la Adam. In Vechiul Testament se mentioneaza la diversi regi ca unii erau trecuti in cartea vietii, cei ce facusera faradelegi in cartea mortii.
Eu iti dau un articol, dar vezi ca acolo mai intai se prezinta toate parerile, inclusiv ale protestantilor si abia apoi se spune invatatura ortodoxa: http://www.crestinortodox.ro/paste/s...tos-71149.html