[antiecumenism]

VACCINUL ÎMPOTRIVA HEPATITEI B
Hepatita B se datorează unui virus în ADN. Transmiterea se face în principal pe cale sexuala şi sangvină şi, în mai mică măsură, prin salivă. Incubaţia durează de la cincizeci la o sută de zile şi infecţia este acută, fie că este sau nu simptomatică. Icterul caracterizează de obicei boala, dar poate fi absent în 65% până la 85% din cazuri. De regulă, după infecţie acută urmează, cel mai adesea, vindecarea. Formele fulminante de hepatită sunt foarte rare. Trecerea la cronicizare (aproximativ 10% din cazuri) reprezintă gravitatea reală, cu risc permanent de contagiune şi de evoluţie spre ciroză şi cancer al ficatului. Studiile realizate în ţările occidentale pun în evidenţă 1 caz de hepatită severă la 1000.
Acum 10 ani se considera că hepatita B îi ataca doar pe medici şi infirmiere la contactul cu sângele unui bolnav sau ca urmare a injecţiilor. Se ştie astăzi că boala aceasta se transmite pe cale sexuală. Virusul acestei boli a fost descoperit în Statele Unite în 1963. Primele vaccinuri au fost realizate şi utilizate in 1976 de către echipa profesorului Maupas la Tours, în Franţa. În 1991, în această ţară, legea făcea obligatorie vaccinarea contra hepatitei B pentru personalul din sănătate. Puţin numeroase, aceste prime vaccinări n-au fost urmărite şi în consecinţă nu se poate şti ce efecte secundare s-au produs la cei vaccinaţi. Dimpotrivă, se ştie că această vaccinare obligatorie pentru personalul din sănătate a fost un eşec declarat. În orice caz, s-au scurs prea puţini ani (20) din 1976 pentru a verifica inocuitatea şi eficacitatea vaccinului, întrucât ciroza şi cancerul ficatului necesită 15 - 20 ani pentru se manifesta. Reculul nu este deci suficient. Copiii vaccinaţi în toamna anului 1994 (mai mult de 500.000) cu Engerix B şi ne-urmăriţi din cauza numărului lor mare, vor prezenta probabil, cancer şi alte afecţiuni grave peste 15 sau 20 de ani. In ciuda acestei evidenţe, fabricanţii de vaccinuri care consideră că timpul înseamnă bani şi care doresc să realizeze o cifră de afaceri şi beneficii record, ar dori ca vaccinarea contra hepatitei B să devină obligatorie. În acest scop, ei fac presiuni din toate puterile asupra instanţelor publice care le sunt înfeudate.
De ce sunt înfeudate ? Răspunsul este simplu. Pentru ca vaccinurile să-şi găsească locul în viaţa socială şi să fie considerate ca un panaceu capabil a eradica toate bolile infecţioase, este firesc să se facă apel la conducătorii statului pentru ca ei să impună aceste vaccinuri în număr cât mai mare, cu ajutorul legii. Astfel, profiturile vor fi mai importante dacă în loc să se vaccineze 100000 de persoane, se vaccinează 10000000. Pentru a face să se vaccineze 100000 de indivizi, fabricanţii cheltuiesc mulţi bani cu diverse reclame. Promulgând o lege care face vaccinarea obligatorie, se economisesc mulţi bani şi se realizează profituri mirifice ! De aceea, fabricanţii de vaccinuri preferă să aloce câteva sute de milioane campaniilor electorale ale şefilor de stat şi oamenilor politici. Rămânându-le îndatoraţi pentru a fi fost aleşi, aceştia din urmă nu vor putea refuza, după aceea, să le retrimită mingea. Ca dovadă, în Franţa, pe TF 1, miercuri 6 iulie 1994, la ora 20, s-a putut auzi din gura Ministrului Adjunct al Sănătăţii, dl Douste-Blazy, un discurs de propagandă în favoarea vaccinării împotriva hepatitei B. Ministrul avea sarcina să înnebunească de panică populaţia, pentru a o linişti apoi anunţând că există un vaccin.
Telespectatorul ignorant ia toate acestea de bune şi se încrede orbeşte în Ministru şi în medicina instituţională . Ia gândiţi-vă ! Dacă există un asemenea pericol şi un asemenea vaccin, trebuie să te vaccinezi cât mai repede. Ceea ce ignoră telespectatorul este că acest Ministru face parte dintr-un grup important reprezentat in Adunarea Naţională, al cărui şef manifestă o ambiţie preşedinţială şi că, din această cauză, el are nevoie de bani pentru a-şi duce la bun sfârşit campania electorală. Cum ajung banii în casieria partidului politic în cauză ? Mister total. Lucrul de care putem fi siguri este că omul politic va face totul pentru a favoriza interesele fabricanţilor de vaccinuri. Trebuie să ştim că un sprijin de acest gen (după caz, între 20 şi 50 milioane de franci) nu reprezintă o mare cheltuială pentru un laborator când se cunoaşte cifra de afaceri şi beneficiile realizate de acesta.