Nu il cunosc pe Parintele Iustin Parvu si nu am facut o critica la adresa sfintiei sale. Necunoscindu-l, ar fi fost cu totul deplasat sa judec, sa critic etc.
In general, desi se intampla sa pomenesc un nume sau altul, nu ma ocup pe forumul acesta cu defaimarea unor persoane, cu atat mai putin a unor fete bisericesti. Am numit, insa, o farama din starea de lucruri maladiva in care cred ca se zbate ce-a mai ramas din Biserica noastra.
M-am folosit de prilejul oferit in postarea pe care am comentat-o, nu ca sa ii contrez pe Adriana si pe domnul Nastasa (de ce as face asa ceva, mai ales ca sunt oameni dragi mie), cat ca sa imi exprim dezaprobarea (si dezamagirea) fata de obiceiul mult prea raspandit al multor fete bisericesti de a se ocupa cu lucrurile lumesti, in maniera clara a insetatilor de putere. (Pestele de la cap se impute, sora. O stiti la fel de bine ca mine.)

Spuneti insa, cu o pretiozitate peste care nu voiesc sa trec, ca parintele este inzestrat cu darul discernamantului. O spuneti ca pe o certitudine indiscutabila, asa imi pare.
Eu nu stiu daca este adevarat acest lucru, nu am de unde sti (sper insa, spre folosul nostru, ca parintele sa aiba acest dar duhovnicesc), dar ma intreb de unde si in ce calitate sunteti dvs. capabila sa afirmati aceasta despre parintele. Aveti, la randul dvs., acest dar al discernamantului pentru a putea sa il evaluati la un preot?
Daca sunteti in masura sa faceti astfel de afirmatii (aici pozitive, laudative), ma cam tem sa aud ce puteti spune in cazul contrar, cand cineva v-ar dezamagi/insela asteptarile.

Mai spuneti ca vorbele parintelui descriu perfect starea natiunii...
Chiar o descriu perfect? Nu mai este nimic de spus? Nu ar mai fi alternative? Gata? Ati gasit formula magica? Him!...
Va intreb, iarasi: cum ati ajuns la asemenea certitudine fara de fisura? Nu credeti ca atasamentul emotional necontrolat poate reduce uneori travaliul sanogen al gandirii?

Nu ma ocup pe forum cu defaimarea sau ridicarea in slavi a unor persoane. Desi multi cam asa cred ca fac.
Imi place sa cred ca particip la dezbaterea unor stari de lucruri, acelea pe care le impartasim cu totii.
Mi-ar placea, printre altele sa dezbatem idei.... Dar am inteles, cu vremea, ca uneori cer prea mult aici pe forum. Am luat destule portii din fenomenul "Unde dai si unde crapa..."

P.S. "Se roaga cu lacrimi pentru acest popor... " daca as comenta, chiar ca as fi rautacios cu dvs... Mai bine ma opresc si va rog sa ma iertati pentru ca nu va pot impartasi entuziasmul declamativ. Am trecut de varsta cand ridicam idoli doar pentru a-i darama mai apoi...