[Adrianna]

Multumesc de raspuns.

Nu am tras de limba pe nimeni, ei singuri mi-au spus ce au avut pe suflet. Iar dvs. vad ca nu aveti nici un raspuns la cele scrise. Si nu numai dvs.

Nu fac nici o Olimpiada cu Dumnezeu ci El a spus sa cautam, sa batem etc. Iar Sf. Ap. Pavel a spus exact la fel, sa cercetam toate si sa retinem ceea ce este bun.

Si dupa cum vedeti preotul nu are chiar asa putere sa ierte pacatele din moment ce spovedania fara cainta nu are valoare. Insa nici unul nu o spune. Iar daca Dumnezeu ne iarta atunci cand iertam si noi celorlalti, si nu ne iarta cand noi nu iertam la randul nostru, nu vad in ce consta puterea preotului astazi. La primii crestini totul era altfel, dar daca cineva vrea sa se intoarca la ce a fost atunci primeste o piatra. Dar sa primeasca si un raspuns civilizat pentru cele de astazi mai greu.

Iar un alt user tocmai a judecat ca ar fi bataie de joc, a judecat fara sa cunoasca. Unul din pacatele intalnite in manulaul/Indreptarul de Spovedanie (pe care nu eu l-am alcatuit si nici eu nu am venit cu ideea de a fi consultat si de a bifa pacatele din el!!!) era faptul de a fi facut Medicina iar preotul m-a intrebat daca am facut disectii. Bine-nteles ca am facut, i-am raspuns, si am inteles ca din cauza disectiilor eram pe lista neagra. Nu mi-a zis nimic verbal, ci doar m-a privit lung, a dat din cap a dezaprobare si pana la urma mi-a dat dezlegarea. Dar sa nu credeti ca l-am considerat pacat si ca m-as fi cait vreo clipa ci am continuat sa fac disectii si am inceput sa caut de ce disectiile sunt pe lista neagra. Paganii ii considerau necurati pe cei care se atingeau cadavre si la fel considerau si evreii de aceea preotii evrei pana in ziua de astazi nu au voie sa le atinga. Crestinii insa se ating de moaste dar ceva tot au pastrat ei sub forma interdictiei pentru disectii. Pentru mine sunt pure superstitii, si dintr-acestea sau alte exagerari, am mai gasit suficiente prin manualele de Spovedanie. Daca le-am gasit, le-am spus, dar nici vorba sa ma caiesc pentru ele, nici acum si nici niciodata. Si nu o consider bataie de joc in nici un caz, bataie de joc ar fi fost daca nu le-as fi spus si le-as fi tinut ascunse.

A zis Domnul ca o sa dam socoteala pentru orice cuvant spus, dar ascultandu-va pe unii dintre voi imi dau seama ca o sa dam socoteala pentru mult mai multe decat ne putem inchipui, pentru ca vad ca voi nu va dati seama de judecatile nedrepte pe care le emiteti ci sunteti ferm convinsi de concluziile pe care le trageti despre altii. Si la randul meu am facut si eu de multe ori ca voi. Si plus ca va contraziceti mereu. Acum aratati cum Dumnezeu ne iarta daca iertam si noi, acum fara Spovedanie nu este mantuire, acum preotul are puterea de a dezlega totul, acum dezlegarea facuta este nula fara cainta etc. Nimic coerent in toate astea. Dar luate doar separat si nu impreuna, ce minunate sunt toate! Si sunt minunate, cu asta sunt deacord. Insa aceasta unitate de gandire lipseste, aceasta incadrare globala, de aceea lipsesc raspunsurile pe care le caut.

Si toate astea fara macar sa fi intrat si mai adanc in problema: daca Dumnezeu ne iarta atunci cand iertam si noi, si nu ne iarta atunci cand noi nu iertam, iar principiul asta se aplica la evrei inca din Vechiul Testament (si se aplica pana in ziua de astazi), si Domnul l-a confirmat prin Cuvantul Sau, care a fost atunci rostul venirii Domnului? Cineva mi-a raspuns ca fara El noi oricum nu putem face nimic. Asa spunem noi, dar eu am vazut oameni evrei si din alte religii capabili sa ierte complet si profund si sa se detaseze complet de aceasta lume fara sa aiba nici o credinta in Domnul Iisus. Conform celor scrise, ei vor fi iertati la randul lor de Dumnezeu. Mi s-a raspuns ca poate si acela primeste ajutorul Domnului fara sa stie. Ok. poate, dar in cazul asta multe teorii ortodoxe nu isi au fundament in realitate.
Sau poate pur si simplu Domnul nu a vorbit degeaba atunci cand a zis ca nu pentru sanatosi a venit ci pentru cei bolnavi. Daca sanatosii nu ar fi existat, aceasta remarca nu si-ar fi avut locul. Sau poate cine stie ce altceva, dar dupa ceea ce vad aici (si nu numai aici, la fel am trait si in viata de zi cu zi), nu este Ortodoxia locul in care sa se aplice cu adevarat "cauta si vei gasi".


Multumesc oricum de interventii.
Multa pace!