De ce trebuie sa iertam

[Adrianna]

Multumesc de raspuns.

Nu am tras de limba pe nimeni, ei singuri mi-au spus ce au avut pe suflet. Iar dvs. vad ca nu aveti nici un raspuns la cele scrise. Si nu numai dvs.

Nu fac nici o Olimpiada cu Dumnezeu ci El a spus sa cautam, sa batem etc. Iar Sf. Ap. Pavel a spus exact la fel, sa cercetam toate si sa retinem ceea ce este bun.

Si dupa cum vedeti preotul nu are chiar asa putere sa ierte pacatele din moment ce spovedania fara cainta nu are valoare. Insa nici unul nu o spune. Iar daca Dumnezeu ne iarta atunci cand iertam si noi celorlalti, si nu ne iarta cand noi nu iertam la randul nostru, nu vad in ce consta puterea preotului astazi. La primii crestini totul era altfel, dar daca cineva vrea sa se intoarca la ce a fost atunci primeste o piatra. Dar sa primeasca si un raspuns civilizat pentru cele de astazi mai greu.

Iar un alt user tocmai a judecat ca ar fi bataie de joc, a judecat fara sa cunoasca. Unul din pacatele intalnite in manulaul/Indreptarul de Spovedanie (pe care nu eu l-am alcatuit si nici eu nu am venit cu ideea de a fi consultat si de a bifa pacatele din el!!!) era faptul de a fi facut Medicina iar preotul m-a intrebat daca am facut disectii. Bine-nteles ca am facut, i-am raspuns, si am inteles ca din cauza disectiilor eram pe lista neagra. Nu mi-a zis nimic verbal, ci doar m-a privit lung, a dat din cap a dezaprobare si pana la urma mi-a dat dezlegarea. Dar sa nu credeti ca l-am considerat pacat si ca m-as fi cait vreo clipa ci am continuat sa fac disectii si am inceput sa caut de ce disectiile sunt pe lista neagra. Paganii ii considerau necurati pe cei care se atingeau cadavre si la fel considerau si evreii de aceea preotii evrei pana in ziua de astazi nu au voie sa le atinga. Crestinii insa se ating de moaste dar ceva tot au pastrat ei sub forma interdictiei pentru disectii. Pentru mine sunt pure superstitii, si dintr-acestea sau alte exagerari, am mai gasit suficiente prin manualele de Spovedanie. Daca le-am gasit, le-am spus, dar nici vorba sa ma caiesc pentru ele, nici acum si nici niciodata. Si nu o consider bataie de joc in nici un caz, bataie de joc ar fi fost daca nu le-as fi spus si le-as fi tinut ascunse.

A zis Domnul ca o sa dam socoteala pentru orice cuvant spus, dar ascultandu-va pe unii dintre voi imi dau seama ca o sa dam socoteala pentru mult mai multe decat ne putem inchipui, pentru ca vad ca voi nu va dati seama de judecatile nedrepte pe care le emiteti ci sunteti ferm convinsi de concluziile pe care le trageti despre altii. Si la randul meu am facut si eu de multe ori ca voi. Si plus ca va contraziceti mereu. Acum aratati cum Dumnezeu ne iarta daca iertam si noi, acum fara Spovedanie nu este mantuire, acum preotul are puterea de a dezlega totul, acum dezlegarea facuta este nula fara cainta etc. Nimic coerent in toate astea. Dar luate doar separat si nu impreuna, ce minunate sunt toate! Si sunt minunate, cu asta sunt deacord. Insa aceasta unitate de gandire lipseste, aceasta incadrare globala, de aceea lipsesc raspunsurile pe care le caut.

Si toate astea fara macar sa fi intrat si mai adanc in problema: daca Dumnezeu ne iarta atunci cand iertam si noi, si nu ne iarta atunci cand noi nu iertam, iar principiul asta se aplica la evrei inca din Vechiul Testament (si se aplica pana in ziua de astazi), si Domnul l-a confirmat prin Cuvantul Sau, care a fost atunci rostul venirii Domnului? Cineva mi-a raspuns ca fara El noi oricum nu putem face nimic. Asa spunem noi, dar eu am vazut oameni evrei si din alte religii capabili sa ierte complet si profund si sa se detaseze complet de aceasta lume fara sa aiba nici o credinta in Domnul Iisus. Conform celor scrise, ei vor fi iertati la randul lor de Dumnezeu. Mi s-a raspuns ca poate si acela primeste ajutorul Domnului fara sa stie. Ok. poate, dar in cazul asta multe teorii ortodoxe nu isi au fundament in realitate.
Sau poate pur si simplu Domnul nu a vorbit degeaba atunci cand a zis ca nu pentru sanatosi a venit ci pentru cei bolnavi. Daca sanatosii nu ar fi existat, aceasta remarca nu si-ar fi avut locul. Sau poate cine stie ce altceva, dar dupa ceea ce vad aici (si nu numai aici, la fel am trait si in viata de zi cu zi), nu este Ortodoxia locul in care sa se aplice cu adevarat "cauta si vei gasi".


Multumesc oricum de interventii.
Multa pace!

[Yasmina]

În prealabil postat de Adrianna

Multumesc de raspuns.

Nu am tras de limba pe nimeni, ei singuri mi-au spus ce au avut pe suflet. Iar dvs. vad ca nu aveti nici un raspuns la cele scrise. Si nu numai dvs.

Nu fac nici o Olimpiada cu Dumnezeu ci El a spus sa cautam, sa batem etc. Iar Sf. Ap. Pavel a spus exact la fel, sa cercetam toate si sa retinem ceea ce este bun.

Si dupa cum vedeti preotul nu are chiar asa putere sa ierte pacatele din moment ce spovedania fara cainta nu are valoare. Insa nici unul nu o spune. Iar daca Dumnezeu ne iarta atunci cand iertam si noi celorlalti, si nu ne iarta cand noi nu iertam la randul nostru, nu vad in ce consta puterea preotului astazi. La primii crestini totul era altfel, dar daca cineva vrea sa se intoarca la ce a fost atunci primeste o piatra. Dar sa primeasca si un raspuns civilizat pentru cele de astazi mai greu.

Iar un alt user tocmai a judecat ca ar fi bataie de joc, a judecat fara sa cunoasca. Unul din pacatele intalnite in manulaul de Spovedanie era faptul de a fi facut Medicina iar preotul m-a intrebat daca am facut disectii. Bine-nteles ca am facut, i-am raspuns, si am inteles ca din cauza disectiilor eram pe lista neagra. Nu mi-a zis nimic verbal, ci doar m-a privit lung, a dat din cap a dezaprobare si pana la urma mi-a dat dezlegarea. Dar sa nu credeti ca l-am considerat pacat si ca m-as fi cait vreo clipa ci am continuat sa fac disectii si am inceput sa caut de ce disectiile sunt pe lista neagra. Paganii ii considerau necurati pe cei care se atingeau cadavre si la fel considerau si evreii de aceea preotii evrei pana in ziua de astazi voie sa le atinga. Pentru mine sunt pure superstitii, si dintr-acestea sau alte exagerari, am mai gasit suficiente prin manualele de Spovedanie. Daca le-am gasit, le-am spus, dar nici vorba sa ma caiesc pentru ele, nici acum si nici niciodata. Si nu o consider bataie de joc in nici un caz, bataie de joc ar fi fost daca nu le-as fi spus si le-as fi tinut ascunse.

A zis Domnul ca o sa dam socoteala pentru orice cuvant spus, dar ascultandu-va pe unii dintre voi imi dau seama ca o sa dam socoteala pentru mult mai multe decat ne putem inchipui, pentru ca vad ca voi nu va dati seama de judecatile nedrepte pe care le emiteti ci sunteti ferm convinsi de concluziile pe care le trageti despre altii. Si la randul meu am facut si eu de multe ori ca voi.


Multumesc oricum de interventii.

Multa pace!

Sa stiti ca nu mi-a fost usor sa va dau raspunsul precedent,pt ca in general urmaresc sa nu dau lectii nimanui,fiind ocupata mai mult cu"disecarea"vietii mele religioase;totusi,nu m-am putut abtine sa nu va indrum si spre o alta optica a problemei,aceea de a va impaca cu mersul lucrurilor si de a va concentra pe actiunile dvs.

Aratati-mi si mie manualul de spovedanie care incrimineaza studierea medicinei!
Disectiile pot conduce la ideea de pacat,deoarece conditia primordiala a unui crestin este MILA,compasiunea pentru oameni si apoi pt fiintele vii,care fac parte din Creatie.
Ce drept ai sa omori niste fiinte pe care nu tu le-ai putut crea??

Mai mult decat atat,a efectua o disectie presupune(din nou)o curiozitate morbida care ia locul afectivitatii(milei) pt acea fiinta;raceala care sacrifica dragostea.

Largind ecuatia,preotul poate a simtit o parere de rau pt lipsa dvs de mila,care se poate rasfrange si asupra semenilor dvs!

În prealabil postat de Adrianna

Iar daca Dumnezeu ne iarta atunci cand iertam si noi celorlalti, si nu ne iarta cand noi nu iertam la randul nostru, nu vad in ce consta puterea preotului astazi.

Poate tocmai in aceasta consta: in a ne face sa intelegem de ce sa iertam, cum sa iertam si a ne conduce catre iertare.

[glykys]

Este regretabil ca tocmai in aceasta zi mare de praznuire se duc asemenea discutii.
Preotul e lasat sa lege si sa dezlege si PRIN EL sa se dea iertarea pacatelor de catre Dumnezeu. Cine doreste cu adevarat sa se informeze despre rolul preotului in scaunul de spovedanie sa citeasca rugaciunile pe care le spune preotul inainte de spovedanie!

"Iată, fiule, Hristos stă nevăzut, primind mărturisirea ta cea cu umilinţă. Deci nu te ruşina, nici te teme ca să ascunzi de mine vreun păcat, ci fără sfială spune toate câte ai făcut, ca să iei iertare de la Domnul nostru Iisus Hristos. Iată şi sfânta Lui icoană înaintea noastră este. Şi eu sunt numai un martor, ca să mărturisesc înaintea Lui toate câte‑mi vei spune mie; iar de vei ascunde de mine ceva, să ştii că toate păcatele îndoite le vei avea; ia seama dar, de vreme ce ai venit la doctor, să nu te întorci nevindecat."

Socotesc ca am dat un raspuns foarte clar.

[Adrianna]

Multumesc de raspunsuri.

Sa va dau manualul acela de Spovedanie nu este posibil acum pentru ca se intampla prin '96, ori de atunci nu l-am pastrat, am invatat ceea ce scrie in Indreptare. Dar daca o sa cautati manuale amanuntite care se vindeau in biserici in acea vreme, o sa gasiti. Sau daca intrebati preoti va pot spune.

Disectiile nu inseamna a taia fiinte vii ci oameni morti, si nu este lipsa de mila sau curiozitate morbida ci asa se invata anatomia in anul I de facultate, asa isi mai fac mana unii chirurgi tocmai pentru a nu gresi pe oameni vii, si asa se practica in anumite specialitati pentru a putea stabili cauza mortii unui bolnav, si nici aceasta nu este o curiozitate morbida sau lipsa de mila ci dimpotriva, disectiile pe om au permis imbunatatirea cunostintelor medicale si a tratamentelor de care beneficiaza astazi oamenii. Biserica insa, din cauza ideii de inviere in trup a mortilor, a dezvoltat multe supertitii sau tabu-uri legate de corpul uman. Disectia este doar una dintre ele, dar mai sunt si altele ca incinerarea, tatuajele etc.

Intrebarea legata de puterea preotului se referea la puterea de a dezlega pacatele: daca inca din Vechiul Testament si pana astazi Dumnezeu iarta greselile celor ce iarta la randul lor, si nu iarta celor care la randul lor nu iarta, care este atunci puterea de dezlegare a pacatelor pe care o are preotul? Nu inteleg de ce se ocoleste o explicatie clara.

Asta pe langa faptul ca inca din Vechiul Testament Dumnezeu a iertat celor care s-au cait (sunt multe exemple in Vechiul Testament si sunt si psalmi folositi si de noi tocmai din acest motiv), deci ce rol mai are preotul in acest caz? Ca fara pocainta, dezlegarea lui nu este valida, iar cu pocainta, Dumnezeu ierta deja si fara preot. O explicatie va rog, nu trimitere la o rugaciune fara sa dati explicatia pe care o aveti in vedere.

Multumesc!

[Yasmina]

Scuzati,am crezut ca a fost vb despre disectii pe animale vii,asa cum se intampla la ora de anatomie in liceu.
Din acest pdv iertati-mi interventia!

O zi senina tuturor!

[Adrianna]

Inteleg acum.

Pe animale vii am refuzat mereu sa fac experimente, si cand am fost fortata, o singura data s-a intamplat, a murit biata broscuta si am avut mari mustrari, si am sperat sa nu se mai intample si nici la examen sa nu imi cada experiment pe animal. Din fericire, ruga mi-a fost ascultata.

Obiectiv insa, nu pot nega ca oamenii beneficiaza acum de multe tratamente gratie animalelor sacrificate pentru el, acesta este un alt motiv care ma intristeaza legat de meseria pe care o fac (pentru ca, chiar daca nu lucrez in mod direct in cercetare pe animale - am avut "noroc" pana acum, am insa contact frecvent cu cei care o fac), deci este un motiv care ma intristeaza legat de faptul ca vindecarea prin credinta este atat de rara ca pare inexistenta (asta apropos si de topicul legat de credinta deschis de mine si unde iar am fost judecata pe nedrept). Ma doare sa vad cum oameni credinciosi minimizeaza faptul de a vindeca prin credinta, nu isi dau seama cate sacrificii animale, cate daune se fac naturii si chiar sanatatii unora pentru vindecarea altora. Ca la sanatate omul tot nu renunta. Daca nu o are prin credinta, o cauta pe alte cai, dar asta nu il impiedica sa vorbeasca cum ca vindecarea prin credinta nu este chiar atat de necesara. Si nu vad nici copiii avortati (si ma refer aici la avorturile spontane, multe cauzate de o boala materna sau de cauze inca necunoscute, nedecelabile prin mijloacele medicinii de astazi) pe care eu ii vad si trebuie sa ii disec pentru a intelege de ce au murit si pentru a da un sfat mamei pentru sarcinile urmatoare, pentru a evita o astfel de tragedie. Ei nu vad rugaciunile care se fac pentru a nu mai exista astfel de cazuri si durerea de a constata ca in continuare copiii nenascuti si nevinovati mor. Ei judeca si trag doar concluzii despre mandrie si vanatoare de minuni, iar apoi vorbesc de mila pentru aproapele etc. Domnul Iisus avea multa mila si nu spunea nimanui: ei lasa ca iti face bine boala si necazul, ca te mai trezeste putin, i-a mai caieste-te si fa acolo si un canon pe masura si mai stiu eu ce. Nu! Domnul ii privea si avea mila de ei, asa scrie, avea mila, si ca atare ii vindeca si ii ajuta. A dori acelasi lucru astazi, aduce o mare revarsare de pietre si judecati din partea unora. Fara insa a uita sa puna citate cu "cer iertare daca am suparat", "sa avem mila" si altele la fel de frumoase, si bine-nteles fara a uita sa vorbeasca de traire si a critica intelectul si ratiunea.

In fine, Domnul a spus de ce va fi fericit cel insetat de dreptate, nu de faptul de a fi nedreptatit, ci de faptul ca va veni momentul sa se faca aceasta dreptate. Trebuie doar rabdare in continuare.

Multa pace!

[Adrianna]

Multumesc de raspuns.

Spuneti: "preotii au putere sa ierte si pe cei care nu iarta."
iar eu intrebasem: asta inseamna ca se anuleaza Cuvantul Domnului care spune ca celor ce nu iarta altora, nici Dumnezeu nu le iarta lor ?

Daca imi raspundeti :
"Da, anuleaza Cuvantul Domnului", atunci este logic insa nu se explica cum poate fi anulat Cuvantul Domnului care a spus ca lumea aceasta va trece dar Cuvantul Lui nu,

daca insa raspundeti "nu anuleaza", atunci nu mai este logic.

Multumesc!

[AlinB]

În prealabil postat de Adrianna

deci este un motiv care ma intristeaza legat de faptul ca vindecarea prin credinta este atat de rara ca pare inexistenta (asta apropos si de topicul legat de credinta deschis de mine si unde iar am fost judecata pe nedrept). Ma doare sa vad cum oameni credinciosi minimizeaza faptul de a vindeca prin credinta, nu isi dau seama cate sacrificii animale, cate daune se fac naturii si chiar sanatatii unora pentru vindecarea altora. Ca la sanatate omul tot nu renunta. Daca nu o are prin credinta, o cauta pe alte cai, dar asta nu il impiedica sa vorbeasca cum ca vindecarea prin credinta nu este chiar atat de necesara. Si nu vad nici copiii avortati (si ma refer aici la avorturile spontane, multe cauzate de o boala materna sau de cauze inca necunoscute, nedecelabile prin mijloacele medicinii de astazi) pe care eu ii vad si trebuie sa ii disec pentru a intelege de ce au murit si pentru a da un sfat mamei pentru sarcinile urmatoare, pentru a evita o astfel de tragedie. Ei nu vad rugaciunile care se fac pentru a nu mai exista astfel de cazuri si durerea de a constata ca in continuare copiii nenascuti si nevinovati mor.

Doar mie mi se pare ca aud vocea unui ateu ce predica impotriva credintei?

Domnul Iisus avea multa mila si nu spunea nimanui: ei lasa ca iti face bine boala si necazul, ca te mai trezeste putin, i-a mai caieste-te si fa acolo si un canon pe masura si mai stiu eu ce. Nu! Domnul ii privea si avea mila de ei, asa scrie, avea mila, si ca atare ii vindeca si ii ajuta.

Ba uite ca au mai fost si cazuri in care i-a lasat in durerea lor (ceea ce nu inseamna ca nu se puteau intoarce daca isi veneau in fire): farisei, saduchei, tot felul de indivizi (or fi fost si individe) cu pretentii de eruditi si care chipurile dau cu viclenie lectii la altii cand ei nici nu stiu ABC -ul credintei, etc.

[iustin10]

În prealabil postat de Adrianna

Multumesc de raspunsuri.

Intrebarea legata de puterea preotului se referea la puterea de a dezlega pacatele: daca inca din Vechiul Testament si pana astazi Dumnezeu iarta greselile celor ce iarta la randul lor, si nu iarta celor care la randul lor nu iarta, care este atunci puterea de dezlegare a pacatelor pe care o are preotul? Nu inteleg de ce se ocoleste o explicatie clara.

Asta pe langa faptul ca inca din Vechiul Testament Dumnezeu a iertat celor care s-au cait (sunt multe exemple in Vechiul Testament si sunt si psalmi folositi si de noi tocmai din acest motiv), deci ce rol mai are preotul in acest caz? Ca fara pocainta, dezlegarea lui nu este valida, iar cu pocainta, Dumnezeu ierta deja si fara preot.
Multumesc!

Dumnezeu iarta doar celor care iarta si ei la randul lor.
Preotii au primit puterea iertarii , direct de la Mantuitorul ,si sunt continuatori si administratori ai iertarii universale venite prin Hristos.
De aceea preotii au putere sa ierte si pe cei care nu iarta.
Si mai mult,sa ii ajute pe acestia sa ajunga la capacitatea de a ierta
Logic?