[MihaiG]

Problema dumneavosatră este că atunci când încercaţi să contestaţi existenţa minunilor în alte Biserici recurgeţi la o modalitate de argumentare fundamental atee.

Bilocaţia, spuneţi, nu este posibilă pentru că încalcă legile naturii.

Păi, domnule, exact aşa argumentează ateii, şi este o contradicţie fundamentală, pentru că o minune exact asta înseamnă: că se depăşesc legile naturii şi se întâmplă un lucru care din punct de vedere natural este imposibil.

Pe de altă parte, în calitate de creştin, este oarecum absurd că doriţi să îi impuneţi lui Dumnezeu limite în ce priveşte modul în care El înţelege să săvârşească minuni.

Ceva de genul "Doamne, minunea asta poţi s-o faci, dar minunea asta nu". Absurd (şi hulitor).

În ceea ce priveşte faptul că teologi catolici au formulat puncte de vedere diferite cu privire la subiect, acest fapt este normal şi sănătos; doar cu privire la acceptarea adevărurilor de credinţă şi respectarea legilor Biserica impune credinciosului, iar în ce priveşte teologia, aceasta este vie, se dezvoltă, sunt puncte de vedere, dezbateri etc.

În ce priveşte bilocaţia, chestiunea este relativ simplă, deoarece nu vorbim despre o multiplicare a trupului, (nu au existat, concomitent, doi Padre Pio) ci de prezenţa aceluiaşi individ în două puncte spaţial-temporare diferite. După cum vedem din citatul pe car l-am dat în engleză, o posibilă, şi pertinentă explicaţie ar fi aceea că prin bilocaţie se modifică atributele relaţionale spaţiale ale trupului fizic al omului (ceea ce este împotriva legilor naturii aşa cum le cunoaştem noi, îndreptăţindu-ne astfel să vorbim despre un miracol) dar nu se multiplică substanţa sa materială.

Mi-aţi rămas însă dator cu un răspuns: din punctul dumneavoastră de vedere, sufletul are o localizare spaţială ?

Revenind la paralele neavenită pe care o faceţi între bilocaţie şi panteism, sau "împrumutarea atributului ubicuităţii divine", despre care pretindeţi că BC o invocă drept explicaţie, deşi nu aţi arătat unde, după aceeaşi logică am putea spune că darul înaintevederii despre care se vobeşte în BO se explică prin împrumutarea atributului omniştienţei divine.