Intrebare despre credinta

[MihaiG]

Problema dumneavosatră este că atunci când încercaţi să contestaţi existenţa minunilor în alte Biserici recurgeţi la o modalitate de argumentare fundamental atee.

Bilocaţia, spuneţi, nu este posibilă pentru că încalcă legile naturii.

Păi, domnule, exact aşa argumentează ateii, şi este o contradicţie fundamentală, pentru că o minune exact asta înseamnă: că se depăşesc legile naturii şi se întâmplă un lucru care din punct de vedere natural este imposibil.

Pe de altă parte, în calitate de creştin, este oarecum absurd că doriţi să îi impuneţi lui Dumnezeu limite în ce priveşte modul în care El înţelege să săvârşească minuni.

Ceva de genul "Doamne, minunea asta poţi s-o faci, dar minunea asta nu". Absurd (şi hulitor).

În ceea ce priveşte faptul că teologi catolici au formulat puncte de vedere diferite cu privire la subiect, acest fapt este normal şi sănătos; doar cu privire la acceptarea adevărurilor de credinţă şi respectarea legilor Biserica impune credinciosului, iar în ce priveşte teologia, aceasta este vie, se dezvoltă, sunt puncte de vedere, dezbateri etc.

În ce priveşte bilocaţia, chestiunea este relativ simplă, deoarece nu vorbim despre o multiplicare a trupului, (nu au existat, concomitent, doi Padre Pio) ci de prezenţa aceluiaşi individ în două puncte spaţial-temporare diferite. După cum vedem din citatul pe car l-am dat în engleză, o posibilă, şi pertinentă explicaţie ar fi aceea că prin bilocaţie se modifică atributele relaţionale spaţiale ale trupului fizic al omului (ceea ce este împotriva legilor naturii aşa cum le cunoaştem noi, îndreptăţindu-ne astfel să vorbim despre un miracol) dar nu se multiplică substanţa sa materială.

Mi-aţi rămas însă dator cu un răspuns: din punctul dumneavoastră de vedere, sufletul are o localizare spaţială ?

Revenind la paralele neavenită pe care o faceţi între bilocaţie şi panteism, sau "împrumutarea atributului ubicuităţii divine", despre care pretindeţi că BC o invocă drept explicaţie, deşi nu aţi arătat unde, după aceeaşi logică am putea spune că darul înaintevederii despre care se vobeşte în BO se explică prin împrumutarea atributului omniştienţei divine.

[catalin2]

În prealabil postat de MihaiG

Bilocaţia, spuneţi, nu este posibilă pentru că încalcă legile naturii.
Păi, domnule, exact aşa argumentează ateii, şi este o contradicţie fundamentală, pentru că o minune exact asta înseamnă: că se depăşesc legile naturii şi se întâmplă un lucru care din punct de vedere natural este imposibil.
Pe de altă parte, în calitate de creştin, este oarecum absurd că doriţi să îi impuneţi lui Dumnezeu limite în ce priveşte modul în care El înţelege să săvârşească minuni.
Ceva de genul "Doamne, minunea asta poţi s-o faci, dar minunea asta nu". Absurd (şi hulitor).

Nu, nu am spus aceste lucruri, sunt doar interpretarile dvs. cauzate si de neintelgerea decat partial a invataturii crestine.
Mai sunt persoane care dorind sa ramana la conceptiile lor (de obicei cei ce au conceptii ecumeniste) spun ca nu stim noi adevarul si cunoastem in parte sau se folosesc de expresia la Dumnezeu totul este posibil.
Eu nu am spus ca bilocatia incalca legile naturii, pentru ca orice minune incalca partial legile naturii. Eu am spus ca incalca invatatura crestina, adica adevarul. Si in domeniul dogmelor, nu poate fi o dogma care sa contrazica o alta dogma sau invatatura, de aceea spunem ca invatatura ortodoxa este perfecta, infailibila. In cazul acesta am aratat ca bilocatia nu e minune divina, daca ar fi fost divina ar fi fost in consens cu invatatura crestina revelata. Dar la fel spun si catolicii, unul din criteriile de cercetare a unei minuni este sa fie in consens cu invatatura BC. In cazul bilocatiei chir teologi catolici spun ca nu e, dar aparand la sfinti se incearca o armonizare. Cum s-a vazut, nereusita.

În prealabil postat de MihaiG

În ce priveşte bilocaţia, chestiunea este relativ simplă, deoarece nu vorbim despre o multiplicare a trupului, (nu au existat, concomitent, doi Padre Pio) ci de prezenţa aceluiaşi individ în două puncte spaţial-temporare diferite. După cum vedem din citatul pe car l-am dat în engleză, o posibilă, şi pertinentă explicaţie ar fi aceea că prin bilocaţie se modifică atributele relaţionale spaţiale ale trupului fizic al omului (ceea ce este împotriva legilor naturii aşa cum le cunoaştem noi, îndreptăţindu-ne astfel să vorbim despre un miracol) dar nu se multiplică substanţa sa materială.

Acest argument l-am luat si eu in calcul datile trecute si e nefolositor. Pentru ca in ambele aparitii persoana respectiva are manifestari diferite, nu e doar o proiectie a persoanei. Intr-un loc face ceva, iar in alt loc face altceva. Iar definitia bilocatiei din punct de vedere catolic spune ca nu este doar o viziune, ci e o prezenta fizica. Teologii dati acolo asta sustin, ca nu poate fi o bilocatie reala, ci o proiectie aeriana, o viziune. Adica cei din al doilea loc ar vedea ce face persoana in primul loc. Iar nu e sustenabil, face lucruri diferite.
Iar explicatia ca nu e multiplicat corpul e acelasi lucru, tot ubicuitate este. Nici Dumnezeu nu are trup material, e Duh. La celelalte intrebari am raspuns in mesajul adresat Deliei. Am spus de panteism si ubicuitate pentru ca in panteism divinitatea e in toata creatia, de aceea ubicuitatea divina e si la alte fiinte, ca in bilocatie.
Dau tot pasajul cu teologii catolici de pe newadvent. In link-ul dat de dvs. persoana care a scris articolul contrazicea afirmatiile unui preot catolic.
"Regarding the absolute possibility of a body being present circumscriptively in more than one place, St. Thomas, Vasquez, Silv. Maurus, and many others deny such possibility. The instances of bilocation narrated in lives of the saints can be explained, they hold, by phantasmal replications or by aerial materializations. Scotus, Bellarmine, Francisco Suárez, DeLugo, Franzelin, and many others defend the possibility of circumscriptive replication. Their arguments as well as the various subtle questions and difficulties pertinent to the whole subject will be found in works cited below."