[osutafaraunu]

În prealabil postat de Adrianna

Despre semnul lui Dumnezeu de pe mana si frunte din VT, eu aveam in vedere acel pasaj in care Dumnezeu le cere evreilor sa poarte pe frunte si mana poruncile sale ca sa le aiba pururi in fata ochilor. Nu mai stiu exact din ce capitol era dar sigur din VT. Si cum VT este adesea simbolic, prin analogie cu semnul antehristului, putem spune ca respectarea poruncilor lui Dumnezeu si inchinarea adusa Lui ne pune semnul Lui pe mana si frunte in timp ce inchinarea catre antehrist pune exact in acelasi loc semnul lui, al antehristului.

Aveţi dreptate, atât sigiliul lui Dumnezeu, cât şi semnul fiarei au legătură cu închinarea şi cu poruncile lui Dumnezeu; iar porunca care are legătură cu închinarea este ziua de închinare, ziua de odihnă. E de la sine înţeles că diavolul care e doctor în Scripturi urma să-şi exercite talentul într-ale înşelăciunii în special asupra zilei de odihnă. Şi a făcut-o... Urmează doar ca să aplice faza finală, aceea cu punerea semnului pe frunte sau pe mână.

Slavă lui Dumnezeu că nu ne lasă neavertizaţi! De aceea, prima solie îngerească din Apoc.14, înainte de anunţarea căderii Babilonului şi înainte de anunţarea urgiilor pentru cei ce se închină fiarei şi primesc semnul ei, este un puternic apel la adevărata închinare în acest "ceas" solemn al "judecăţii":

"Zicând cu glas puternic: Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi Lui slavă, că a venit ceasul judecăţii Lui, şi vă închinaţi Celui ce a făcut cerul şi pământul şi marea şi izvoarele apelor." (Apoc.14,7 - versiunea Sinodală)

Remarcaţi vă rog similitudinea cuvintelor în acest apel la închinare şi porunca privitoare la ziua de închinare.

P.S. Din păcate nu pot posta textul, căci exact acel verset (Ieşirea 20,11) lipseşte în Biblia Sinodală. Suspect, ciudat de suspect...