Pai asta am si incercat, mereu, dar e limpede ca nu poate/nu stie/nu vrea sa comunice decat in moduri disfunctionale. Prea multa ostilitate, un demers pe care in psi il numim castrator etc.
Partea proasta e ca atunci cand intri in dialog cu astfel de oameni risti sa uiti ca nu sunt decat doua pozitii viabile: fie joci rolul de terapeut , fie ii ignori. De terapie nu poate fi vorba in nici un caz, sub nici o forma, cata vreme suntem pe forum precum si din alte motive (le-am expus in repetate randuri). A ramas viabila doar ignorarea. Nu are decat sa arunce murdarii (impreuna cu amicii ei, de care iarasi vad ca am parte) daca altceva nu prea gaseste in sufletul ei atunci cand ma intalneste pe mine. Deh!...

E limpede ca multor oameni le e frica sa traiasca, sa iubeasca, sa cunoasca... Le e frica de fac pe ei si atunci devin ff agresivi, taie tot ce prinde a inmuguri, privesc totul chioris. Sa fie acesta un duh care-i bantuie?... Posibil. Eu cred insa ca e doar simptomatica nesuferita a unor tulburari sufletesti si a unor relatii disfunctionale in mediul de viata, toate netratate. De ce netratate? Ei, aici e mai greu de dat un raspuns. Poate ca tocmai aici incepe cu adevarat rolul duhurilor...

In fine, sunt hotarat sa dau amaraciunea la o parte. In definitiv, nu sunt eu responsabil, am mai spus-o, pentru ca altul se tine cu voia lui la rautate. Ce pot sa fac e lucru stiut. Post si rugaciune. daca nu cu alt folos, macar deoarece prin acestea ma tin departe de rautatea lor, care contamineaza. Intrucat am sesizat ca risc sa devin eu insumi agresiv atunci cand le intru in joc. Boala asta se ia repede! Cu totii suntem invitati sa ne pricopsim...

Dumnezeu sa ne miluiasca pe toti!


P.S. Ce se intampla episodic pe forum (adica faptul ca se coalizeza mereu anumiti indivizi agresivi ca sa isi impuna cu forta rautatea si ingustimea mintii lor) imi aminteste ca primitivii vanau intotdeauna in hoarde, in grupuri, in gasti. Slabi in fata naturii, lipsiti de arme naturale, faceau si ei ce fac huliganiii de azi (mafiotii, gruparile extremiste, sectarii, subculturile de tot soiul etc.): se adunau, ca haita de lupi, sa sfasie, sa arda, sa distruga.
Uneori, oamenii instruiti la suprafata, isi vadesc salbaticia interioara. "Morminte frumos varuite..."
Ce frumos lupta la suprafata pentru idealuri inalte (chipurile, pentru valorile Bisericii) si cat de urat procedeaza, in fond, fata de semenul lor. Oare ce fel de inima au acesti oameni? Cum acorda ei o imbratisare, o mangaiere, o forma oarecare de tandrete?...
Sincer, nu as dori sa ii cunosc personal. Ajunge ca ma lovesc de ei zilnic, prin piata, prin tot locul.