Citat:
În prealabil postat de RalucaG
Deci, revizuind: sotul tau este un bun crestin care castiga multi bani, intra in afaceri dubioase, joaca la jocuri de noroc si te traduce in mod repetat cu o individa din Spania, despre care nici macar nu banuiesti ce boli poate avea pe dinauntrul ei (nu, nu spirituale), dar banuiesti cam ce statut are relatia lor actuala din moment ce ii face vizite. Copii nu ai.
Daca il primesti inapoi, il primesti cu tot cu ce a adunat de la dulcineea respectiva, si poti primi si tu cadou cate ceva ca bonus. Adica, pe langa suferinta psihologica, risti niste Moldamin, niste multe analize pentru tot screeningul de boli cu transmitere sexuala (HIV/ SIDA, hepatite si multe altele cu nume dragute) pe care bunul crestin le poate imparti cu tine cu generozitate pentru ca, nu-i asa, l-ai luat la bine si la rau! Pe multe dintre ele fara ca macar sa stie ca le are si ca le poate transmite!
Trezeste-te! Ai de-a face cu un specimen de joasa speta si da, ai nevoie de duhovnic dar pentru a te vindeca TU!
Sa te ajute Dumnezeu, ca ai mare nevoie!
|
Sa nu intelegi ca eu te mustru sau te cert in legatura cu ceva anume . Nu asta doresc eu . Daca este vorba de gilceava , am cu cine aici aproape de mine !
Eu aduc in discutie sau dezvolt un subiect anume legat de trairea vietii in Hristos.
Nu este nevoie sa imi spui intimitatile tale , eu nu examinez si nu dau ratete, ci ma repet , aduc in discutie cite un subiect anume necesar induhovnicirii reale .
Ce faci tu , sau ce ai facut , sau ce vrei sa faci de acum in colo este doar alegerea ta .
Am sa spun pe scurt povestea unui om , pe care am avut sansa sa il cunosc si sa ii fiu prieten vreo 30 de ani , si care m-a impresionat prin evolutia sa si prin hotaririle sale luate atunci cind ajunsese matur cu adevarat si stia ce voieste .
L-am reintilnit intr-o minastire si aveam aproape aceiasi virsta . Era un om orgolios si pretentios cu el insusi mai intii .
Orgoliul sau nu era unul zdrentuit, prostesc (daca pot sa zic astfel , deoarece orgoliul tot orgoliu este !) ci era cumva distilat , bine titrat la exterior.
Dar , pacatele pe care le facuse ani si ani in sir l-au adus intro situatie asemanatoare cu a ta . Initial a ezitat dar pina la urma si-a adus aminte de cuvintele mamei spuse atunci cind a plecat de acasa la Bucuresti sa faca carte : cind iti va fi greu si nimic nu mai merge adu-ti aminte de Dumnezeu si de casa Lui.
Asa a ajuns la un vestit duhovnic ca sa se vindece numai ca nu a dorit sa se prezinte inaintea lui chiar profan si atunci a studiat o carte pt. spovedanie .
Cind duhovnicul l-a primit sub epitrafil penitentul a rostit : blagosloviti parinte ca sa ma pot marturisi si sa ma impartasesc cu sfintele ...
Duhovnicul a raspuns : usor cu impartasania , intii sa vedem cit de innamoliti de pacate suntem si apoi mai vorbim .
Spovedania a durat peste 2,5 ore . Trei ani a avut interdictia de impartasania , a primit canon si a plecat ca si cind ar fi scapat dintr-o bataie care a durat 2 zile ! In aparenta era deznadajduit , nu mai vroia sa auda nimic din cele lumesti si a devenit din ce in ce mai tacut .
Am crezut atunci ca dupa ce ii va trece "spinalizarea" nu va mai calca prin curtea vreunui duhovnic .
Insa el era din contra, absolut hotarit in ceea ce avea de facut . Nu a fost impartasit 12 ani (pt. pacate in care mai cadea din cind in cind) dar mergea pe zi ce trecea din ce in ce mai bine in viata duhovniceasca .
Am aflat la un moment dat ca il atragea monahismul si incerca sa se zeleasca pt. a vedea daca poate rezista.
M-am despartit de el in urma cu 6 ani (am mers catre duhovnici diferiti deoarece cel comun pe care il aveam a plecat din tara) si nu am mai aflat decit ca traieste in calugaria alba, dar temporar.
Am povestit deoarece m-a impresionart faptul ca a fost in stare sa inteleaga cit de pacatos este , ca asta nu ii place lui Dumnezeu deloc dar mai ales cit de mult a vrut si a putut sa se schimbe , ca de la un anumit timp vechile pacate reusise sa le biruiasca si sa nu mai recada in ele !
Pt. puterea si vointa aceasta mobilizatoare poate fi un exemplu de urmat .
Nu a dorit sa traiasca cu jumatati de masura si nici sa se vaite ca vezi doamne el nu se poate zeli intr-atit de mult precum un monah, ca el este mirean si ca mirenii trebuie sa guste din toate cit cred ca pot. Nu s-a mai pus niciodata pe primul loc , ci mereu pe ultimul . Iar dobinda i-a fost pe masura !